CASA
DE AJUTOR RECIPROC
A
PENSIONARILOR
GALATI
O casă pentru patruzeci de mii de gălăţeni
Editura
Galaţi
2011
Sigla
Coordonator:
Profesor Ionel HÂNCU
Coperta,
sigla, textul şi fotografii: Amelian CHIRILĂ
Redactor
tehnic:
În
amintirea celor nouă gălăţeni care acum 104 ani au trudit pentru înfiinţarea
C.A.R. Pensionari Galaţi
„Oamenii devin
mari
prin instituţiile de binefacere
ce le lasă în
urma lor.”
Napoleon Bonaparte
„Poporul român
e una din minunile lui Dumnezeu,
în mersul Lui
pe pământ.”
Petre Ţuţea
Din jurnalul
unui preşedinte
Cuvânt introductiv
La data de 01.02.2000 am devenit pensionar pentru munca
depusă şi limită de vârstă. Dacă pentru mulţi din semenii noştri pensionarea a însemnat „începutul
concediului nelimitat”, pentru mine,
alegerea în funcţia de Vicepreşedinte al C.A.R.P. Galaţi, în luna mai
2000, a însemnat o nouă provocare.
Pentru a răspunde acestei provocări am început
un periplu la mai multe C.A.R.P.-uri din ţară, cu scopul de a pătrunde în
tainele acestei noi „profesii”.
Cu acest prilej am cunoscut oameni, stiluri
de muncă şi activităţi multiple în folosul persanelor de vârsta a treia.
În aceste vizite am aflat că majoritatea
C.A.R.P.-urilor din ţară îşi au ca punct de plecare al activităţii lor perioada
anilor 1950-1960.
Mi-am pus întrebarea : „Când şi-a început
activitatea C.A.R.P. Galaţi?”. Cum nu am găsit nici o lucrare în legătură cu
istoricul Casei, am început să bat pe la diferite „uşi”, la profesori de limba
şi literatura română, profesori de istorie, muzeografi, alţi specialişti cărora
le-am propus întocmirea unei monografii. Lipsa unor materiale documentare şi
dorinţa celor solicitaţi de a se odihni după zeci de ani de muncă, au făcut ca
aceştia să refuze oferta.
N-am
dezarmat.
Am apelat la învăţătorul Chirilă Amelian, membru al
Casei, care a fost încântat de propunerea făcută. Neobositul învăţător, cu
peste 40 de ani de vechime la catedră, a început să scormonească în Arhiva
C.A.R.P. Galaţi, în alte arhive şi biblioteci, a stat de vorbă cu oameni cu
vechime îndelungată ca membri ai C.A.R.P.
În
final, a reuşit să întocmească proiectul Monografiei C.A.R.P. Galaţi. Acest
proiect a fost discutat cu membrii Consiliului director, cu salariaţi cu
vechime în activitatea din cadrul C.A.R.P.-ului, cu alţi membri precum:
muzeograful Aldea Ion, prof. univ. dr. Buhăescu Toader, prof. Ciocoiu Lucian,
economistul Ciuntu Aurel, inginer Grigorescu Antonia, profesorii de istorie
Popescu Călian şi Mihalcea Eduard Gabriel, cu alţi colaboratori. Pentru aportul
adus, le mulţumim tuturor. În urma propunerilor şi a completărilor făcute
lucrarea va vedea lumina tiparului.
Acum,
când lucrarea se află spre final, putem spune fără a greşi cu nimic că C.A.R.P.
Galaţi, care la începutul anului 2011 are circa 43000 de membri, va ajunge la 3
iunie 2011 la a 104-a aniversare de la înfiinţarea sa.
A
fost un drum lung în cei peste 100 de ani de existenţă în care C.A.R.P. Galaţi
a cunoscut mai multe transformări şi etape de dezvoltare.
Prima etapă am
putea s-o considerăm de la înfiinţarea sa până la apariţia Decretului 204/1951,
când C.A.R.P. Galaţi a cunoscut o perioadă de căutări şi de confruntări, cu
perioada celor două războaie mondiale, cu criza economică din acei ani şi alte
evenimente.
O altă etapă în dezvoltarea C.A.R.P. Galaţi aş putea s-o
numesc perioada dintre Decretul 204/1951 şi 19.04.1979. În această perioadă
C.A.R.P. Galaţi, ca şi alte asociaţii din ţară, s-a aflat sub directa îndrumare
metodologică a Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, care a emis mai multe
acte normative ce au condus la consolidarea Casei din punct de vedere
organizatoric.
Aş menţiona că în
această etapă a fost aprobată Legea Nr. 13 din 23.11.1972 prin care s-a lărgit
baza de cuprindere în casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Totodată
M.M.O.S., în calitate de îndrumător metodologic de specialitate al
C.A.R.P.-urilor, a elaborat un statut cadru al acestora.
Un pas înainte în
consolidarea C.A.R.P. Galaţi a avut loc la data de 19.04.1979, când cele două
Case de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor, numite generic nr. 1 şi nr. 2, au
fuzionat, formând actuala structură a C.A.R.P. Galaţi. Meritul unificării
revine lui Nicolae Morun, cel care a şi fost ales preşedinte.
Tot
lui Nicolae Morun îi revine meritul de a
fi reuşit să mobilizeze membrii Casei pentru a strânge fondurile necesare în
vederea cumpărării, în anul 1982, a actualului sediu, o bijuterie din punct de
vedere arhitectonic.
Referindu-ne la
etapa din 19.04.1979 până la Legea 540/2002, este bine să amintim şi de aportul
adus de un alt preşedinte, Aurel Scorţaru. Acesta a condus destinele Casei
între anii 1985-2000, fiind cel care a menţinut echilibrul acesteia când pe
piaţa bănească se practicau dobânzi de 130-140%. Tot Scorţaru Aurel este
pionierul informatizării activităţii.
Aş menţiona că după ianuarie 1990 C.A.R.P. Galaţi se
bucură de independenţă şi autonomie deplină, nefiind subordonată şi nici
tutelată de autorităţi ale administraţiei centrale şi locale. În etapa actuală,
C.A.R.P. Galaţi funcţionează cu respectarea Legii nr.540/2002, are
personalitate juridică prin înscrierea în Registrul Asociaţiilor şi
Fundaţiilor, la Judecătoria Galaţi.
Funcţionăm în baza
Statutului propriu, aprobat la Adunarea Generală din 20 mai 2003.
Fiindcă
tot vorbim de trecut, se cuvine să aducem un omagiu zecilor de mii de membri ai
Casei noastre al căror destin s-a intersectat cu C.A.R.P. Galaţi, cu salariaţii
acestei unităţi şi consiliile de conducere care s-au succedat şi au asigurat
funcţionarea şi ascensiunea instituţiei.
Dacă
tot am vorbit de trecut, cred că este cazul să creionăm şi câteva gânduri de
viitor:
- consolidarea din punct de vedere numeric prin
înfiinţarea de sucursale în comune ( Pechea, Folteşti, Tuluceşti, Frumuşita,
Independenţa, etc);
-
să înlocuim cu mai mult succes neputinţa
băncilor de a veni în sprijinul pensionarilor prin acordarea de împrumuturi
rambursabile la costuri reduse şi fără birocraţie;
- acordarea unor ajutoare ocazionale, în bani,
pe baza unor criterii riguroase;
-
diversificarea prestărilor sociale, medicale,
culturale, turistice;
- căutarea în continuare a posibilităţilor de
realizare de noi construcţii pentru extinderea activităţii.
Acum când ne pregătim să încheiem „răsfoirea” jurnalului,
aducem mulţumirile noastre Casei Judeţene de Pensii pentru sprijinul permanent
acordat. Mulţumiri se cuvin şi redactorilor din presa locală şi centrală, cât
şi posturilor de radio şi televiziune care, prin scris şi imagini, au ilustrat
în mod obiectiv activitatea C.A.R.P. Galaţi.
Considerăm
că atât Consiliul Director actual, cât şi cele precedente, n-au reuşit să
asigure o legătură mai strânsă cu Primăria, Consiliul Judeţean, parlamentari,
agenţi economici.
Aşa
cum aminteam anterior, dorinţa noastră este de a ne face cunoscuţi pe noi,
activitatea şi preocupările noastre. În acelaşi timp ne exprimăm încrederea că
ceea ce am moştenit, experienţa şi vrednicia noastră, vor fi un bun exemplu
pentru cei care vor veni după noi, care trebuie să aibă drept sfântă datorie,
de a prelua şi îmbunătăţi eforturile noastre de astăzi.
Preşedinte,
Profesor Ionel
HÂNCU
Capitolul I
Despre Galaţi
Judeţul Galaţi, situat la răscrucea unor vechi drumuri
comerciale, udat de marile ape ale Moldovei, între Dunăre, Siret şi Prut, a
avut şi are un rol important în economie, în viaţa social-culturală şi în
istoria României.
Descoperirile de la „Rateş", lângă Tecuci, de la
Suceveni, Pleşa, Puricani, Folteşti, Stoicani, Drăguşeni, ş.a. demonstrează că
pe aceste meleaguri au trăit oameni cu mii de ani în urmă, iar prin alte
descoperiri arheologice, s-a dovedit că viaţa colectivităţilor umane din judeţ
s-a desfăşurat neîntrerupt.
Bine conturată este şi perioada daco-getică pe teritoriul
judeţului. Fosta cetate dacă Piroboridava (comuna Poiana) a fost cea mai
puternică cetate daco-getică descoperită până în prezent pe teritoriul
Moldovei.
Şi descoperirile arheologice
de pe raza oraşului Galaţi îi atestă şi acestuia locuirea încă din preistorie.
Pentru perioada istoriei dacilor însă, relevante sunt
urmele descoperite în castrul de la Bărboşi, unde a existat o cetăţuie dacică
întărită, care a dăinuit între secolele II î.e.n. şi sec. II e.n.
În locul acesteia, Traian a construit un puternic
castru, cu piatră de Dobrogea, pe care l-a folosit drept garnizoană pentru
supravegherea Dunării şi a drumului comercial ce lega Moesia Inferioară, prin
sudul Moldovei, cu Transilvania şi care a dăinuit până în sec. al V-lea.
Prima atestare documentară despre Galaţi este din 29
septembrie 1445, când Ştefan Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, într-un
„Uric” către Mănăstirea Humorului menţionează localitatea ca „satul lui
Gălaţi.”
În anul 1541, George Reichesstorffer îl menţioneză, pe o
hartă a ţinutului, ca localitate cu trei turnuri, ceea ce îi conferă o mărime
şi o importanţă deosebită.
Numele oraşului s-a format în vechime, prin alăturarea la
termenul „Gal”, de origine slavă, ce însemna „negru, murdar, noroi”, a
sufixului „at”, devenind la singular „Gal-at”, iar la plural „Galaţi”.
Tradiţii, legende şi unele scrieri, sunt încă 3-4 izvoare după care oraşul
şi-ar fi luat numele şi care, toate la un loc, sau fiecare în parte, pot avea
un sâmbure de adevăr.
După expresia lui Dimitrie Cantemir, Galaţiul a
reprezentat în epocă „târgul de negoţ cel mai vechi de pe toată Dunărea”.
„Epoca de aur” a localităţii, în vechime, a fost perioada „Porto Franco” (1837-1874).
Galaţiul îşi leagă numele şi de cel mai important act
pozitiv al timpului: Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Atât principele Cuza,
cât şi diplomatul Costache Negri, au fost pârcălabi de Galaţi. Epoca acestora
reprezintă o perioadă de referinţă în trecutul oraşului, „aură” ce se va
continua şi în primele decenii ale sec. XX.
Călătorul care-şi propune să cunoască principalele
obiective ale oraşului, are destule de ales. Muzeul Judeţean de Istorie, cu peste 50000 de bunuri, are o
bibliotecă documentară cu peste 8000 de volume, are secţii de arheologie şi
istorie veche, piese de mobilier, obiecte personale ale personalităţilor şi
diferite documente referitoare la Cuza, Negri, Kogălniceanu, etc.
Muzeul de Artă
Vizuală, înfiinţat în 1967, este
unicul muzeu de artă contemporană din ţară care cuprinde pictură, sculptură,
grafică şi arte decorative.
Complexul
Muzeal de Ştiinţele Naturii a devenit,
din anul 1990, o instituţie care cuprinde o expoziţie botanică pe 15 hectare,
cu un Rossarium de referinţă în România, sere, acvarii cu peşti exotici şi
peşti pe cale de dispariţie, planetarium şi o sală multimedia pentru activităţi
cu publicul.
Faleza, cu tabăra de sculptură în metal, organizată în anii
1976-1977, reprezintă un ideal loc de odihnă, promenadă şi agrement.
Teatrul
Dramatic „Fani Tardini”, deschis oficial în anul 1955, Teatrul Liric „Nae Leonard” înfiinţat în 1956 şi purtând numele
„Prinţului operetei româneşti”, sunt tot atâtea locuri demne de vizitat, atât
în perioada festivalurilor naţionale şi internaţionale, cât şi în stagiuni.
Biblioteca „V.
A. Urechia”, fondată prin
Decret Regal în anul 1889, se află în fostul sediu al Comisiei Europene a
Dunării şi cuprinde peste 600000 de volume (cărţi, periodice, manuscrise,
hărţi, discuri, casete, CD-Romuri, etc.).
Universitatea “Dunărea
de Jos”, fostă “Palat de Justiţie”, este înfiinţată
în anul 1948, are 15 facultăţi cu 46 de
profiluri. Pe malul Siretului, la confluenţa acestuia cu Dunărea, se înalţă unitatea de învăţământ superior privat, Universitatea “Danubius”, înfiinţată în anul 1995, prin străduinţa
Profesorului Universitar Doctor Benone Puşcă.
Palatul administrativ, construit între anii
1901-1906, sub conducerea arhitectului Ion Mincu şi cu sculpturi realizate de
marele artist al vremii Frederic Storck, este prima lucrare dedicată unui
edificiu public reprezentativ al Galaţiului.
La mila 80 se află Şantierul Naval “Damen” care îşi începe activitatea în anul 1898,
când au fost terminate lucrările de montaj ale celor două docuri plutitoare.
Astăzi acesta dispune de o dotare tehnică de înaltă productivitate.
Călătorul
mai poate întâlni în Galaţi
Palatul Navigaţiei
(1912-1915) construit de arhitectul Petre Antonescu, după planurile lui Anghel
Saligny, un număr însemnat de biserici şi mănăstiri şi încă alte multe locuri
şi obiective, fac din Galaţi un oraş de primă importanţă al României.
Capitolul
II
Scurtă
istorie a activităţii de ajutor reciproc la Galaţi
Istoria
activităţii de ajutor reciproc la nivelul municipiului Galaţi
Primele case de ajutor reciproc au apărut pe
fundamentul creat, încă din secolul al XIX-lea, de către casele de binefacere,
fundaţiile, casele de sănătate, casele de asigurări sociale, casele de ajutor
mutual, ş.a.
Sunt
cunoscute, încă de dinainte de anii 1850, ajutoarele Eforiei Galaţi pentru
fanaragii şi hornari ajutoare de înmormântare pentru slujbaşii de la Eforie,
ajutoare pentru locuitorii unde s-a depozitat cherestea de către negustori,
ajutoare pentru hamalii din port şi oraş care scoborau butoaiele în hrube la
diferiţi comercianţi, precum şi ajutoarele ocazionale, cum sunt cele pentru
plutaşii care intrau în port cu cherestea.
Către sfârşitul secolului al XIX-lea, la
presiunea muncitorilor, încep acordările de ajutoare şi de către unităţile
industriale. Astfel, în urma grevelor muncitorilor de la concernul austriac Gőetz”
din anii 1892 şi 1896, conducerea alocă fonduri speciale pentru ajutoare de
accidente şi înmormântare.
Până
în anul 1900, erau la Galaţi cel puţin 14 societăţi, case şi fundaţii de ajutor
şi ajutor reciproc, din care exemplificăm câteva, în vederea cunoaşterii
preocupărilor unor unităţi economice, fundaţii şi societăţi privind ajutorarea
populaţiei (Statutele acestor societăţi se află la Biblioteca “V.A.Urechia”
Galaţi).
În
anul 1877, se înfiinţează la Galaţi „Societatea
Internaţionale a Industriilor şi Profesioniştilor din Galaţi
În anul 1880 se înfiinţează „Societatea pentru
îngrijirea bolnavilor şi înmormântarea morţilor” şi „Societatea Alinarea
Durerii” care avea drept scop principal „căutarea
şi îngrijirea necesară a membrilor lor bolnavi, soţiei şi copiilor, pentru
orice caz de boală, precum şi mijloace pentru conducerea membrilor decedaţi, consolarea
şi ajutorarea familiei”.
În
anul 1881 se înfiinţează, pe lângă Primăria Galaţi, societatea „Economica”,
care acordă împrumuturi pentru înfiinţarea de societăţi economice şi de
construcţii de locuinţe. Sunt, deasemenea, cunoscute ajutoarele nerambursabile
şi acordarea de terenuri fără plată, celor care se stabileau în „Cartierul
Demobilizaţilor”, localizat între Bulevardul I (probabil strada George Coşbuc),
strada Brăilei şi str. Tecuci, colţ cu strada V (probabil Bucureştii Noi), nume
dat străzii prin faptul că aici au primit terenuri şi ajutoare şi demobilizaţi
din Bucureşti.
În
anul 1882 ia fiinţă societatea „Liga Morală” cu scopul de „încurajare a bătrânilor şi ajutor material”.
În anul 1890 ia fiinţă „Societatea de
îngrijire a membrilor bolnavi şi conducerea decedaţilor”.
În anul 1891, în mediul muncitoresc, ia fiinţă
„Societatea Înfrăţirea Muncitorilor” care acordă ajutoare de înmormântare şi
ajutoare pentru bolnavi, precum şi „Clubul Comercial” cu „scop distractiv şi de împărtăşire a ideilor şi sentimentelor”. Cu
acelaşi scop, se înfiinţează la 24 ianuarie 1893, „Clubul Tinerimea” „pentru distracţia, cunoaşterea,
împărtăşirea ideilor şi sentimentele tineretului”.
În anul 1897 se înfiinţează „Societatea
Lucrătorilor Măcelari” pentru „ajutorarea membrilor societari în caz de
boală, de lipsă şi de moarte”.
În anul 1900, sub Preşedenţia perpetuu a P.S.
Episcop al Eparhiei „Dunărea de Jos” se înfiinţează Comitetul de Ajutorare la
Spitalul „Elisabeta Doamna”. Menţionăm că majoritatea societăţilor de
într-ajutorare, aveau ca preşedinte onorific pe Episcopul Episcopiei „Dunărea
de Jos”.
După anii 1900, ajutoarele sunt acordate în
continuare de unităţi economice, aşa cum sunt cunoscute ajutoarele acordate de
către „Fabrica Textilă Turcă” din Str. Cezar Nr. 2 sau la „Societatea de
Prelucrare a Lemnului” ce a făcut parte
din concernul austriac „Gőetz”. După preluarea societăţii austriece de
către „Foresta”, s-a înfiinţat un serviciu special de ajutor pentru pensionarii
societăţii.
În
anul 1924 “Sindicatele Unitare” au înfiinţat o brutărie pe baze cooperatiste ce
deservea muncitorii cu pâine la preţuri “convenabile”.
În aceeaşi perioadă, Ministerul Muncii,
Cooperaţiunii şi Asigurărilor Sociale, înfiinţează case de asigurări sociale.
La data de 25.03.1923, este cunoscută pe
strada Domnească Nr. 102, „Casa centrală a Asigurărilor Sociale”, casă la care
membrii săi cotizau atât pentru sănătate, cât şi, mai ales, pentru asigurarea
de ajutoare materiale în caz de deces. Se asigura ajutor de înmormântare
„pentru pensionarii care au cotizat regulat minimum 200 de săptămâni”.
Mai târziu, prin Circulara 96 din 02.03.1937,
în cadrul art. 1 se specifică: „Spre
deosebire de legiuirile anterioare..., cari acordau ajutor de înmormântare
numai pensionarilor asiguraţi, Legea de unificare..., acordă ajutor de
înmormântare şi urmaşilor pensionarilor, socotit la de 4 ori pensie de bază”.
Şi tot după anii 1900, apar la Galaţi
În anul 1906 se înfiinţează „Societatea de
Ajutor Reciproc „Moldova” unde „poate fi admis ca membru orice persoană, cu
condiţia de a exercita orice ocupaţiune onorabilă şi de a fi deplin
sănătoşi...Pensionarii nu vor putea beneficia decât de ½ din avantajele
prevăzute de art. 11 din prezentul statut”(Anexa 1).
La data de 24 mai 1909 s-a înfiinţat
„Societatea de Ajutor Reciproc „Mângâerea” cu o durată fixată la 25 de ani, “la care termin, adunarea generală decide
funcţionarea ei mai departe sau depunerea averei ei tot unei societăţi cu
scopuri identice”. În statut sunt specificate formele de ajutor de deces,
precum şi „ajutor pentru copiii remaşi,
mai mulţi de 2...” (Anexa 2).
Vorbind
despre societăţile de ajutor reciproc din Galaţi
La data de 31 ianuarie 1882 s-a constituit la
Tecuci “Societatea Funcţionarilor Publici” care asigura ajutoare medicale şi de
deces, organiza activităţi filantropice şi de întrajutorare umană.
La data de 18.02.1892, profesorul Ghe.
Anghelescu de la Gimnaziul Real de Băieţi, iniţiază crearea “Societăţii de
Ajutor Reciproc” pentru cazuri de deces, precum şi “Societatea Regina Elisabeta
a Comercianţilor şi Meseriaşilor”.
La data de 6 ianuarie 1896, profesorul
Angelescu întemeiază “Societatea Agricultorilor Regina Elisabeta”, cu primul
sediu în comuna Matca.
În anul 1937 are loc fuzionarea acestor
societăţi în “Societatea Mixtă de Ajutor Reciproc Unirea Tecuci” care, cu
rezultate notabile, funcţionează şi astăzi, având membri în toate localităţile
judeţului.
În aceste condiţii şi la Galaţi
Capitolul III
Trecut
şi prezent în activitatea Casei de Ajutor Reciproc- Pensionari Galaţi
Istoria destul de bogată a activităţii de
ajutor reciproc la Galaţi
Astfel, în iarna anului 1907, un număr de 9 gălăţeni (dintre care 3 ofiţeri în
rezervă), pornesc acţiunea, găsesc încă 110 pensionari „ai statului, comunei şi ai judeţului, civili, militari cât şi
eclesiastici”, împreună cu care formează nucleul membrilor fondatori.
Prin procesul verbal nr.1 din 18 aprilie 1907,
se hotărăşte convocarea adunării generale (anexa 3). Adunarea generală are loc „pe ziua de Joi 27 Aprilie 1907, în localul
şcoalei No. 1 de băieţi”.
„În cea întâi Duminică a lunei Iunie 1907” o
nouă adunare generală a aprobat „Statutele Societăţii Pensionarilor Galaţi”.
Această întâia Duminică a lunei Iunie a fost în a treia zi şi care, conform
articolului 27 din statut, este ziua fondării C.A.R. Pensionari Galaţi (anexa 4).
În statut se regăsesc şi numele celor 119 membri fondatori, cu sumele depuse şi
adresa. În afara de membrii fondatori, în statut se regăsesc articole privind
membrii aderenţi şi membrii onorifici, acei membri care „vor
primi să dea concursul d-lor benevol la mărirea fondului societăţei”.
Cotizaţiile membrilor societăţii se plătesc
la Societatea „Maior Mincu” - Covurlui, str. Mare Nr 33.
Comitetul de administraţie:
Preşedinte: I.
Plăvănescu
Vice-preşedinte: N. C. Iacovachi
Casier: Loc. Colonel I. Constantinescu
Cenzor: D. V. Cerchez
Membri: S. Hociung, Maior I. Mincu, S. Raicu
şi căpitan Al. Vardala
Secretar-contabil: C. Zaharia
După cum se poate vedea, din componenţa
comitetului, preşedintele Societăţii Economice „Maior Mincu”, unde se depuneau
cotizaţiile membrilor C.A.R.P.-ului, este doar un simplu membru al comitetului
nou ales al Societăţii Pensionarilor Galaţi.
Având
în statut prevederi mai avantajoase
decât celelalte societăţi de ajutor reciproc, la această nouă societate au
aderat, prin transfer, majoritatea pensionarilor de la societaţile „Moldova” şi
„Mângâerea”.
Concluzionând, constatăm că ziua de 18 aprilie 1907 este
ziua hotărârii de infiinţare a C.A.R. Pensionari Galaţi, iar ziua de 3 iunie
este ziua consfinţirii acestei hotărâri, este ziua fondării Casei de Ajutor
Reciproc a Pensionarilor Galaţi, deoarece, conform legii, orice fel de
societate se înfiinţează având drept bază Actul Constitutiv şi Statutul de
funcţionare.
În continuare vom urmări noi hotărâri de înfiinţare de C.A.R.-uri ale pensionarilor
gălăţeni, legăturile lor cu cel înfiinţat în anul 1907, precum şi incheierea
procesului de unificare ale acestora prin „Decizia no. 246” a Comitetului
Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi din 25 septembrie 1979
(anexa 5).
Astfel,
în anul 1931, prin sporirea numărului de pensionari la nivelul oraşului, ia
fiinţă şi „Societatea Pensionarilor
Publici „Dunărea de Jos”, sub conducerea lui Constantin Modârjac, societate
recunoscută prin Sentinţa no. 552/1931 a Tribunalului Covurlui”.
Prin atragerea unui mare număr de membri şi
printr-o politică financiară activă, până în anul 1938, aceasta a devenit atât
de puternică încât în anul 1938 a cumpărat din fonduri proprii, un sediu „compus din 2 etaje, cu câte patru camere pe
fiecare etaj, pe strada Colonel Boyle (fostă Speranţei) nr. 18” .
Cu toată valoarea sa, prin H.C.M.nr. 402 din
14 aprilie 1950, Societatea Pensionarilor „Dunărea de Jos” este desfiinţată.
Ulterior, prin Decretul 204 din 21.11.1951 se specifică: „Întregul patrimoniu al fostelor societăţi ale pensionarilor, să fie
trecut în patrimoniul noilor case de ajutor reciproc ale pensionarilor”. În
aceste condiţii, Ministerul Prevederilor Sociale dispune ca patrimoniul C.A.R.
Pensionari „Dunărea de Jos” revine C.A.R. al Pensionarilor de pe lângă Secţiunea de Prevederi Sociale
Galaţi care, cu vechimea sa de peste 40 de ani, avea un impact mai puternic în
viaţa socială a oraşului.
Între timp, pe lângă o parte din societăţile
de ajutor, încă nedesfiinţate, alte două organizaţii au legătură directă
cu mersul lucrării.
În luna noiembrie 1947, un număr de 5
pensionari de la calea ferată, iau iniţiativa şi înfiinţează C.A.R.Pensionari-
Calea Ferată Galaţi. La cei 59 membri fondatori se mai adaugă, prin transfer, o
parte din membrii C.A.R. Pensionari existenţi în C.A.R.-C.F.R. Salariaţi şi
astfel, la adunarea generală au participat aproximativ 250 de pensionari
ceferişti, portuari, navalişti. Acest fapt a determinat o puternică dinamică a
înscrierilor în noul C.A.R. Pensionari a cărei activitate a fost repede
recunoscută de conducerea Primăriei Galaţi.
Principalul organizator şi primul preşedinte
al noului C.A.R. a fost Radu Ionescu, aspirant copist la calea ferată încă din
data de 01.03.1915.
Cum după perioada de secetă din anii 1946-1947
populaţia traversa o perioadă grea, Radu Ionescu se preocupa de atragerea de fonduri şi ajutoare din donaţii
locale dar şi, mai ales, din ajutoare internaţionale. Personal, ţinea şi o
evidenţă paralelă cu a autorităţilor, privind bunurile mobile şi imobile rămase
de la evreii repatriaţi sau confiscate de la aceştia de către regimul comunist.
Sfârşitul
anului 1951 face lumină în activitatea de ajutor reciproc. Imediat după
publicarea Decretului 204 din 21.11.1951, Secţiunea Prevederi Sociale a
Sfatului Popular Oraş Galaţi a luat măsuri de revigorare a activităţii
Societăţii Pensionarilor Galaţi. Fostul perceptor Alecu Botezatu este
însărcinat cu organizarea adunării generale.
După expresia sa, acesta a primit “un braţ de
hârţoage vechi”, de la începuturile societăţii în anul 1907, unde erau trecuţi
“mai mulţi membri morţi decât vii” şi împreună cu cei ce lucraseră până atunci
au mobilizat membrii şi au pregătit adunarea generală care are loc în luna februarie 1952, în sala
cinematografului „Popular”.
După reorganizare, preşedintele Alecu
Botezatu, nefiind pensionar, a continuat să fie plătit de către Abatorul
Galaţi, care, împreună cu Ocolul de vite şi Tăbăcăria, se aflau pe strada Brăilei şi ocupau întregul
spaţiu dintre străzile Saturn şi 11 Siret, până la terenul viran pe care se
află astăzi parcul pentru copii şi Grădina Botanică.
Primul sediu a fost pe strada Victor Macri, în
spatele Universităţii, căci, după desfiinţarea din 14 aprilie 1950, sediul
societăţii „Dunărea de Jos” trecuse în proprietatea Primăriei Galaţi
Imediat după reorganizare, C.A.R. Pensionari
începe activitatea de reglementare a activităţii de ajutor reciproc la nivelul
oraşului. Prin adresa nr. 88 din 14 august 1953, către Ministerul Prevederilor
Sociale, printre altele, s-a cerut „Desfiinţarea C.A.R. Pensionari C.F.R. şi a
C.A.R. a Subofiţerilor Pensionari” astfel că până în anul 1954, la acesta s-au
transferat şi majoritatea membrilor de la unităţile desfiinţate. Aceştia „au primit vechimea de la societăţile de
unde vin, cu condiţia să verse toate cotizaţiile restituite de la societatea de
unde au plecat”.
După
20 de ani, crescând numărul subofiţerilor care au ieşit la pensie, aceştia
solicită Ministerului Muncii reînfiinţarea C.A.R. Subofiţeri Pensionari şi
astfel Ministerul Muncii, prin Direcţia Asistenţei Sociale, prin Ordinul nr.
6/1973, aprobă reorganizarea C.A.R. Subofiţeri Pensionari, conform Legii
13/1972. Prin Decizia nr.157 din 7
aprilie 1973, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi
decide „înfiinţarea Casei nr. 2 de ajutor reciproc a pensionarilor Galaţi Galaţi
În următorii 5-6 ani, crescând aria
preocupărilor pentru o activitate de într-ajutorare pe un palet mai mare de
activităţi economice, sociale, medicale, culturale, s-a simţit nevoia de o nouă
organizare şi o coordonare centralizată. Astfel, la data de 19 aprilie 1979, în
adunarea generală extraordinară a caselor de ajutor reciproc numărul 1 şi numărul
2, ţinută în sala cinematografului „Popular”, în prezenţa a 689 de delegaţi şi
membri ai casei, cele două C.A.R.P -uri s-au unit într-o singură organizaţie
sub numele de „Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Galaţi”. La adunare a
participat ca invitat de onoare şi Moraru Petre, fost, mulţi ani, preşedinte
onorific al C.A.R. Pensionari Galaţi
Aşezarea activităţii de ajutor social pe baze
noi, unitare, are loc, în bună parte, în urma H.C.M nr.454 din 27.02.1957 care
pune baze noi prin “Statutul-tip pentru înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor” şi a Instrucţiunilor
nr. 615 din 17.07.1957, privind asistenţa bătrânilor pensionari şi
nepensionari.
Concluzionând
preocupările pentru întrajutorarea materială şi spirituală a gălăţenilor,
afirmăm că Galaţiul şi-a adus contribuţia sa, atât la ajutorul, cât şi la progresul economico-social şi moral al
oamenilor.
Preluând activitatea şi experienţa
înaintaşilor, actuala conducere a C.A.R.P. Galaţi se înscrie pe aceeaşi linie
de valoroase acţiuni sociale, culturale, turistice şi de întrajutorare.
Capitolul IV
Imobilele si patrimoniul C.A.R.P. Galaţi
Din
scurta istorie a modului de constituire
a Casei de Ajutor Reciproc Pensionari Galaţi
Primele sedii de desfăşurare a activităţii de
ajutor reciproc au fost, de regulă, pe lângă unităţile economice sau
administrative care le-au generat.
Când asociaţiile au devenit unităţi de
întrajutorare de sine stătătoare, cu conducere şi statute proprii, s-au
desprins de unităţile mamă şi şi-au cumpărat sau închiriat sedii proprii.
În data de 29 ianuarie 1938, Societatea
Pensionarilor Publici “Dunărea de Jos” a cumpărat de la Ion şi Maria
Longinescu, din Bucureşti, imobilul din strada Reconstrucţiei (fostă Colonel
Boyle nr 18) prin Hotărârea Tribunalului Covurlui 4227 din 21.01.1938. Prin
procesul verbal numărul 1 din 14.01.1945, pensionarii de la “Dunărea de Jos”
închiriază şi un alt local pentru satisfacerea cererilor membrilor săi, în
strada Locotenent Tcacenco nr. 9. O parte din imobilul de pe strada
Reconstrucţiei a fost închiriat la diverşi gălăţeni, până în anul 1945, când a
fost rechiziţionat pentru găzduirea ofiţerilor sovietici, până în anul 1954.
Prin
Decizia 145 din 25.09.1954 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Galaţi se
hotărăşte “trecerea patrimoniului
Societăţii Pensionarilor “Dunărea
de Jos”, în folosinţa Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Publici din
Galaţi”, decizie care închide definitiv activitatea societăţii “Dunărea de
Jos”.
Un alt local proprietate a C.A.R. Pensionari
Galaţi, a fost cel din strada Portului nr.6, cumpărat în anul 1950 şi vândut la
11.07.1997, către “S.C. Baza srl” din strada Poşta Veche nr. 172, cu suma de
87000000 lei.
După reorganizarea C.A.R. Pensionari, conform
H.C.M. 204 din 21 noiembrie 1951 şi până în anul 1954, sediul C.A.R.
Pensionari s-a aflat în clădirea
Primăriei Galaţi din strada Victor Macri, actuala stradă a Universităţii. Între
anii 1953 şi 1959, C.A.R. Pensionari a dispus de imobilul din strada Traian nr.
98 închiriat la Societatea Subofiţerilor Pensionari şi care, după desfiinţarea
acesteia, a fost folosit ca ateliere proprii.
Tot pe strada Traian, la numărul 55 au fost
închiriate trei încăperi în suprafaţă de 40 m.p. pentru confecţionat sicrie şi
cruci, pentru membrii C.A.R., la preţuri sub preţul pieţii.
În anul 1973, după reînfiinţarea C.A.R.
Subofiţeri Pensionari, prin decizia numărul 157 din 7 aprilie a Comitetului
Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Galaţi, sediul noului C.A.R.
funcţionează, în spaţiul închiriat, pe strada Traian 152.
În data de 8 ianuarie 1963, C.A.R. Pensionari
cumpără un imobil în strada Dobrogeanu Gherea nr. 8 în suprafaţă de 94,96 mp,
pe care îl închiriază la Întreprinderea Poligrafică Galaţi, până la data de 10
iulie 1969, după care este folosit ca depozit, ateliere şi magazii.
Între anii 1972 şi 1976, se închiriază, tot
pentru activităţi de deservire a pensionarilor, un spaţiu pe strada Gării nr.28.
Singurul imobil care se mai află în
proprietatea C.A.R. Pensionari Galaţi
Cumpărarea a fost aprobată în adunarea
generală din 08.02.1982, de la şapte coproprietari. Actul de vânzare-cumpărare
numărul 4552 din 17.08.1982, emis de Notariatul de Stat Judeţean Galaţi este
semnat de delegatul coproprietarilor, inginer Simu I. Gheorghe, iar din partea
C.A.R. Pensionari de către preşedintele Morun Nicolae. FOTO
Clădirea, monument de arhitectură, se află în
Lista Monumentelor Istorice la poziţia 116.Gl-II.m-B-03015-Casă 1900.
Înainte
de descrierea imobilului, se cuvine să arătăm pe scurt că acesta este amplasat
în zona centrală a oraşului, pe strada Domnească. Bulevardul lung de 4 kilometri, este o
adevărată coloană vertebrală a oraşului, pornind de pe faleza Dunării şi până
la Parcul Carol (fost Parcul C.F.R.).
În imediata apropiere a sediului C.A.R.Pensionari
se află un grup de clădiri monumente de arhitectură, dintre care amintim:
Muzeul de Istorie, Sediul Primăriei Municipiului (fost Hotel Grand), Biserica “Vovidenia”,
Rectoratul Universităţii “Dunărea de Jos”, Teatrul Dramatic “Fani Tardini”,
Centrul Cultural “Dunărea de Jos”, Palatul Administrativ, ş.a.
Pentru a se pune în evidenţă valoarea
Palatului Administrativ, conducerea comunistă a judeţului a întocmit un plan de
sistematizare a zonei, în vederea amenajării unei pieţe publice în faţa acestuia.
Prima construcţie valoroasă demolată se afla în dreapta teatrului. Clădirea
impresiona prin portalul de epocă şi curtea interioară umbrită de tei şi
castani. Urmau spre demolare alte câteva construcţii valoroase, printre care şi
sediul C.A.R. Pensionari. Rămânem datori fostului preşedinte Aurel Scorţaru cel
care, prin voinţa şi diplomaţia sa, a reuşit să salveze acest edificiu care,
probabil, este unic între sediile pensionarilor din România.
Imobilul actual a fost edificat la sfârşitul
sec. al XIX-lea, comanditorul şi proprietarul originar fiind familia Dabija.
Familia Carp şi apoi familia Gîscanu au fost
proprietari ulteriori. Clădirea a fost concepută în stil popular românesc, cu
intrarea din curte, ca o locuinţă unifamilială, cu planimetrie rectangulară
având două corpuri de clădire, legate între ele, fiecare cu un alt regim de înălţime.
Suprafaţa totală a terenului este de 1696
m.p. Suprafaţa construită este de 661,6 m.p. din care corpul principal are 370
m.p., corpul cu etaj şi subsol 149,8 m.p., iar corpul anexă are o suprafaţă de
149 m.p. Corpul principal are doar parter, pe când corpul anexă se dezvoltă pe
un regim de înălţime cu subsol, parter şi etaj.
Corpul principal are o faţadă pe str.
Domnească, intrarea fiind prin curte, pe latura dinspre miază-zi, pentru a
asigura o mai bună iluminare pe timpul zilei.
Faţada corpului principal este împărţită în
trei registre. Registrul inferior, delimitat de un brâu profilat, îl constituie
soclul tencuit cu praf de piatră, registrul median conţine ferestre mari cu
ancadramente profilate. La partea superioară aceste ancadramente prezintă
cornişe susţinute de console spiralate.
Registrul superior, constituit din antablamentul construcţiei, ne
relevă, sub cornişă cu console cu motive florale şi antropomorfe (la colţuri),
o faţetare cu muluri în formă de chenare, în interiorul cărora sunt înscrise
rozete cu rol de aerisire şi iluminare a podului.
5 foto interior Casă
Intrarea principală se vrea a fi somptuoasă, prin prezenţa unui fronton triunghiular, susţinut
de două coloane ale căror capiteluri prezintă motive vegetale. Imobilul poartă
în zilele noastre amprenta atmosferei ce domnea în familia ce o locuia, precum
şi pe cea a individualităţilor ce o compuneau. În vestibule întâlnim două
oglinzi cu ancadrament profilat, încadrate între două colonate angajate, cu
capiteluri cu motive florale, care susţin un arc în formă de acoladă. Holul
este puternic decorat cu stucaturi cu motive vegetale. Uşile de acces către
camere, înalte, din lemn, prezintă frontoane tot din stucatură.
Pereţii fiecărei încăperi ale corpului
principal prezintă la partea superioară stucatură cu model “à la 1900”
(ornamentaţie bogată, cu motive antropomorfe şi vegetale, aurite). Cupidonii
sunt prezenţi pe frontoanele uşilor.
Încălzirea se făcea cu sobe de teracotă “Meissen
Holul
central este prevăzut cu laminator în tavan, pentru o bună iluminare în timpul
zilei.
Acoperişul,
în patru ape, este acoperit în anul 2010 cu tablă tip ţiglă metalică.
Pentru
conservarea patrimoniului şi pentru consolidarea clădirii afectată de
cutremure, în anul 1993 preşedintele Aurel Scorţaru s-a preocupat şi de
consolidarea acesteia. A căutat cei mai buni meşteri, pe care i-a supravegheat
permanent, astfel că nimic din frumuseţea iniţială nu a fost înlocuit sau
deteriorat.
A
se interveni în modificarea spaţiului sediului este imposibil. Actuala
conducere a C.A.R. Pensionari are în vedere construcţia unui alt local, în
curtea celui existent, pentru lărgirea ariei de preocupări pentru membrii Casei
şi pentru modernizarea bazei materiale.
Dezvoltarea bazei materiale a C.A.R.
Pensionari a avut şi ea o evoluţie istorică. De la maşinile de scris cu carul
mic şi carul mare, de la calculatoarele de buzunar sau cele cu bandă de hârtie,
ce au constituit baza de calcul la toate C.A.R.P.-urile ce s-au reunit în
actualul C.A.R. Pensionari Galaţi şi până la calculatoarele moderne drumul a
fost destul de lung şi de greu, dar, spre satisfacţia noastră, s-a desfăşurat
în deplină legalitate. Din materialele cercetate nu a reeşit că, istoric, s-ar
fi produs ilegalităţi financiare. Din
nou trebuie să amintim rolul preşedintelui Scorţaru şi în această privinţă. La
început, aparatura electronică de calcul se găsea rar, se achiziţiona greu prin
planificări, cu aprobări speciale şi în condiţiile unor dobânzi foarte mari la
rate şi împrumuturi. Într-un timp destul de scurt, preşedintele Scorţaru a
achiziţionat întreaga gamă de calculatoare de care era neapărată nevoie
În
momentul de faţă, toate datele de evidenţă a membrilor, a depunerilor şi
împrumuturilor, a întregii activităţi economico-financiare sunt stocate în
memoria calculatoarelor. De la înscrierea cererilor, până la eliberarea
împrumuturilor sau ajutoarelor materiale, totul este evidenţiat, catalogat,
stocat. Fiecare birou dispune de aparatura necesară, chiar dacă nu toată este
de ultimă generaţie.
A doua categorie de bunuri materiale o
reprezintă mijloacele fixe şi obiectele de inventar. Unitatea dispune de o centrală
termică, 3 aparate de aclimatizare, 16 calculatoare, o maşină de numărat
bancnote, un copiator Konica, sistem de supraveghere şi sistem de alarmă.
Mobilierul, în majoritatea lui, este cel original şi face parte din patrimonial
clădirii.
În hol, aşteptarea este mai plăcută prin
vizionări la televizor sau urmărind pe D.V.D. aspecte din activitatea unităţii,
astfel că baza materială asigură buna desfăşurare a activităţii, asigură
condiţiile de muncă civilizată pentru personalul angajat şi o bună deservire a
celor peste 43000 de membri ai Casei.
Capitolul V
Activitatea
de management a C.A.R.P. Galaţi
De la înfiinţarea sa în iunie 1907, organele
de conducere au avut ca obiectiv fundamental întrajutorarea membrilor,
dezvoltarea bazei materiale, creşterea numărului de membri, crearea de condiţii
pentru petrecerea timpului în mod plăcut şi util, respectarea legilor şi a
disciplinei financiare, o bună colaborare între organizaţiile de pensionari de
la nivelul oraşului. Sunt cunoscute închirierile de spaţii pentru C.A.R.
Subofiţeri Pensionari, folosirea spaţiului C.A.R.P. Calea Ferată, închirierile
de spaţii proprii către membrii neajutoraţi, spaţii pentru prestări de
servicii, ş.a.
Pentru
a fi cunoscuţi şi de cei care vor veni după noi, vom încerca să lăsăm
viitorului pe principalii artizani din conducerea activităţii de întrajutorare.
Unii dintre ei au intrat în memoria populaţiei.
Primul preşedinte al C.A.R. Pensionari Galaţi,
cel care s-a învrednicit în a organiza, înfiinţa şi conduce prima societate a
pensionarilor gălăţeni, fondată la 3 iunie 1907, este Ion Plăvănescu, cel care,
împreună cu câţiva colaboratori au înfiinţat C.A.R. Pensionari în anul 1907 şi
au înscris ca membri chiar şi pensionari care au cotizat doar cu câte 2-3 lei.
. Încă un preşedinte ale căror urme au
rămas până în zilele noastre este Constantin Modârjac, cel care, din fonduri
proprii ale Casei, a cumpărat primul sediu proprietate a C.A.R.Pensionari.
Ionescu Radu, fondator şi preşedinte al C.A.R.
Pensionari Calea Ferată din anul 1947 era un neobosit căutător de ajutoare, de
donaţii interne şi internaţionale, un mobilizator al membrilor săi în
cultivarea legumelor pe terenuri din jurul oraşului şi în acelaşi timp, era
apreciat în mod deosebit de către conducerea oraşului.
După
această perioadă, până la definitivarea constituirii actualei Case de Ajutor
Reciproc Pensionari în anul 1979, vom nominaliza numai preşedinţii:
1947-1954 - Radu Ionescu C.A.R.P. Calea Ferată
1950-1954 -Ion Şişu
C.A.R.P.Subofiţeri
1952-1954 -Alecu Botezatu C.A.R.P. Galaţi
1954-1955 -Stamate Neculai
1955-1957
-Croitoru Gheorghe
1957-1958
-Bratu Mihalache
1958-1959
-Damaschin Gheorghe
1959-1960
-Moraru Petre
1960-1961
-Botez Constantin
1961-1965
-Bratu Mihalache
1965-1969
-Moraru Petre
1969-1977
-Moraru Petre. Preşedinte onorific
1972-1974
-Vasiliu Gheorghe
1974-1977
-Chirilă Mihalache
1977-1978
-Moraru Petre
1979-1982
-Moraru Petre. Preşedinte onorific
1979-1981
-Morun Nicolae
După unirea celor două C.A.R.P.-uri vom
nominaliza pe toţi membrii Consiliilor Director şi ai Comisiei de Cenzori.
1979-1981
|
Morun Nicolae-preşedinte
Dorobăţ Constantin
Negru Constantin
Constantin Petrache
Matulea Ioana
Lehnic Dragoş
Mocanu Costache
Csinjepolschi Ştefan
Potârniche Constantin
|
Membri supleanţi:
Antonescu Traian
Radu Catinca
Hulubei Alexandru
Cenzori:
Ermicioiu Grigore
Enăchescu Sterian
Bucur Neculai
|
1981-1985
|
Morun Nicolae- preşedinte
Vasiliu Gheorghe
Constantin Petrache
Dudu Gheorghe
Gabrilovici Petru
Gamaleţ Cornelia
Martinov Daniel
Hulubei Alexandru
Radu Catinca
|
Cenzori:
Băncilă Gheorghe
Manolescu Florian
|
1985-1988
|
Scorţaru Aurel- preşedinte
Balaban Vasile
Crăciun Maria
Ionaşcu Ioana
Iftode Aurel
Ionescu Vasile
Stan Alecu
Gheorghiu Costică
Costea Georgică
|
Membri supleanţi:
Manolescu Zamfir
Socrate Lupu
Dudu Gheorghe
Cenzori:
Balmuş Francisc
Enăchescu Stelian
Podaşcă Costache
|
1988-1990
|
Scorţaru Aurel- preşedinte
Balaban Vasile
Costea Georgică
Ionaşcu Ioana
Crăciun Maria
Ionescu Vasile
Butunoi Ionel
Iorga Simion
Stan Alecu
|
Membri supleanţi:
Dudu Gheorghe
Lupu Socrate
Manolescu Zamfir
Butunoi Ionel
Cenzori:
Covaci Mircea
Enăchescu Stelian
Stamatin Victor
Balmuş Francisc
Jecu Paraschiva
|
1990-1995
|
Scorţaru Aurel- preşedinte
Costea Georgică
Hâncu Ştefan
Ionaşcu Ioana
Crăciun Maria
Ionescu Vasile
Butunoi Ionel
Vasiliu Gheorghe
Lupu Socrate
|
Membri supleanţi:
Popescu Ioana
Iorga Simion
Cenzori:
Balmuş Francisc
Enăchescu Stelian
Podaşcă Costache
Stamatin Victor
Vărvara Vasile
|
1995-2000
|
Scorţaru Aurel- preşedinte
Ionaşcu Ioana
Hâncu Ştefan
Butunoi Ionel
Costea Georgică
Popescu Iancu
Iorga Simion
|
Membri supleanţi:
Dudu Gheorghe
Cenzori:
Balmuş Francisc
Podaşcă Costache
Vărvara Vasile
|
2000-2008
|
Hâncu Ştefan- preşedinte
Hâncu Ionel- vicepreşedinte
Agache Aurelian
Costea Georgică
Crăciun Maria
Ionaşcu Ioana
Mardare Livius
|
Membri supleanţi:
Nicolae Gheorghe
Cenzori:
Mihăilescu Marcelia
Stratulat Lenuţa
Porumbel Vasile
|
2008-2012
|
Hâncu Ionel- preşedinte
Agache Aurelian- vicepreşedinte
Nicolae Gheorghe
Grigorescu Antonia- demisie 2009
Bergheş Petrache- deces 2010
Tofan Vasile- ales 2009
|
Cenzori:
Mihăilescu Marcelia
Stratulat Lenuţa
Guţu Costache
|
Actualul
consiliu director poartă o mare răspundere faţă de membrii săi şi se
străduieşte să asigure tuturor membrilor o protecţie socială reală, folosind în
mod judicios şi eficient pârghiile de care dispune: împrumuturi cu dobânzi avantajoase, ajutoare pentru deces,
ajutoare nerambursabile în bani, asistenţă socială, servicii la preţuri modice
prin atelierul de cizmărie şi cabinetul de stomatologie, consultanţă juridică,
consultaţii şi asistenţă medical şi un mod plăcut de petrecere a timpului liber.
Capitolul VI
Despre
Federaţia Naţională “OMENIA” a caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din
România
Consiliul
director al C.A.R. Pensionari Galaţi
Federaţia
Naţională “OMENIA” a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din România a
luat fiinţă prin afilierea Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din
ţară, la data de 24 septembrie 1990. Federaţia Naţională “OMENIA” este
constituită pe criterii teritoriale, unitatea de bază fiind C.A.R.P.- urile
afiliate.
Federaţia este cea mai puternică organizaţie
de pensionari din ţară, cu o structură teritorială reală, compusă din 38 de
filiale judeţene şi 142 C.A.R.P.-uri, cu personalitate juridică, cu peste
1400000 de membri, cu membrii răspândiţi
atât în mediul urban (53%), cât şi în mediul rural (47%), din totalul lor 39%
fiind ţărani.
Organele de conducere şi control din cadrul
Federaţiei Naţionale “OMENIA” sunt: Congresul Naţional al Reprezentanţilor
C.A.R.P.-urilor din România, Consiliul Naţional, Comitetul Director, Biroul
Permanent, Preşedintele şi comisia de Cenzori.
Scopul
Federaţiei Naţionale a C.A.R.P.- urilor din România, organism reprezentativ,
consultativ, de interes public, autonom, neguvernamental, apolitic, este acela
de perfecţionare a activităţilor desfăşurate de C.A.R.P.-uri, pentru
întrajutorarea şi protecţia socială a membrilor acestora, apărarea intereselor
în raport cu autorităţile publice, respectarea şi acordarea drepturilor
prevăzute de Constituţie, legile ţării şi Hotărârile Guvernului României.
Federaţia
facilitează colaborarea şi sprijină C.A.R.P.-urile afiliate păstrând autonomia
acestora, statutele proprii şi principiile de organizare şi funcţionare conform
legii.
Federaţia
Naţională “OMENIA” militează pentru încheierea unor înţelegeri cu Ministerul
Culturii şi Cultelor şi cu Patriarhia Romană pentru acordarea de facilităţi
persoanelor de vârsta a treia, în instituţiile de cultură şi de artă, în timpul
excursiilor, vizitelor, pelerinajelor sau sejururile la mănăstiri, biserici şi
pentru slujbele cu prilejul decesului.
În vederea stimulării activităţilor la nivel
de Federaţie şi C.A.R.P.-uri afiliate, se acordă diplome de excelenţă şi de
onoare membrilor Federaţiei, sucursalelor şi C.A.R.P.-urilor cu rezultate
remarcabile în activitate. În aceeaşi arie de preocupări se distribuie
fondurile primite de la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
prin Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice la C.A.R.P.-urile afiliate,
precum şi sărbătorirea zilei de 1 Octombrie “Ziua Internaţională a Persoanelor
Vârstnice”.
Drapelul Federaţiei este aprobat la Congresul
Naţional din 14 martie 2008, de dimensiuni 150/100 centimetri, cu faţă dublă,
pe care este imprimată emblema.
Afilierea
C.A.R.P. Galaţi la Federaţia Omenia a fost benefică. Prin intermediul Federaţiei,
C.A.R.P. Galaţi a beneficiat în perioada 01.08.2008-30.12.2010 de fonduri
alocate de Guvernul României cu prilejul zilei de 1 Octombrie, “Ziua
Persoanelor de Vârsta a Treia”, în sumă de 22761 ron.
În anul 2010 Federaţia a iniţiat acţiunea
“Daţi un leu pentru pensionarii săraci”, iar din fondurile strânse, C.A.R.P.
Galaţi a primit suma de 3800 lei, sumă repartizată la începutul anului 2011
membrilor cu pensii mai mici de 600 lei.
Pentru activităţi anterioare dar şi curente,
pentru vechime în C.A.R.P., pentru
activităţi de ajutor în recuperarea unor restanţe la împrumuturi şi colaborări
în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi ale Casei, în anul 2010 s-au alocat trei tipuri de diplome, astfel: 15
diplome aniversare, 15 diplome de onoare şi 11 diplome de excelenţă pentru
activitate deosebită depusă de către salariaţii Casei.
Meritând cu prisosinţă diplomele de excelenţă,
le nominalizăm pentru cunoaştere şi exemplu: Hâncu Ştefan, Hâncu Ionel,
Buruiană Tinca, Gaiu Virginica, Agache Aurelian, Nicolae Gheorghe, Costea
Georgică, Mardare Livius, Crăciun Maria, Ionaşcu Ioana. Domnului Dănilă Alexandru i s-a acordat
“Diploma de onoare” la împlinirea vârstei de 100 de ani.
Capitolul VII
Despre
Statutul Societăţii, scop, organizare, funcţionare, rolul comisiei de cenzori
Principala condiţie pentru înfiinţarea unei
organizaţii de ajutor reciproc a fost aceea de a fi compusă dintr-un număr
obligatoriu de membri, un act constitutiv şi un statut din care să rezulte
modul de organizare, scopul, drepturile şi obligaţiile membrilor, organele de
conducere, administraţie şi control, precum şi perioada de timp pentru care se
înfiinţează.
Istoric, societăţile de ajutor reciproc
trebuiau să aibă minimum 20 de membri fondatori care trebuiau să contribuie cu
o sumă care să constituie baza începutului de desfăşurare a activităţii.
Cei 119 membri fondatori ai C.A.R.
Pensionari Galaţi
Astfel, în acest statut se arată:
“ Art.
1. Se înfiinţează în Galaţi o societate
a pensionarilor de toate gradele: civili, militari şi eclesiatici, de ambele
sexe;
Art. 4.
Durata societăţii este nelimitată;
Art 5.
Societatea se compune din trei categorii de membri: a). membri
fondatori, b). membri aderenţi, c). membri onorifici;
Art. 8
Membrii onorifici sunt acele persoane, care recunoscând scopul bine-făcător
al societăţei, care vor primi să dea concursul d-lor benevol la mărirea
fondului societăţei… Numele lor se va înscrie într-un tablou, care va figura în
sala societăţei…”
În Statutul C.A.R.P. Galaţi din anul 1957,
rezultat în urma Decretului 204/1951, în cadrul Art.7, al. 3, se specifica: “Salariaţii deveniţi pensionari- foşti
membri ai Caselor de Ajutor reciproc ale salariaţilor- se pot transfera la
casele de ajutor reciproc ale pensionarilor… Ei vor primi vechimea de la Casa
de ajutor reciproc de unde vin, fără a fi obligate să depună o taxă de
înscriere…”
Aceste Statute au fost îmbunătăţite în anul
1973, pe baza Legii 13/1972, Lege în urma căreia Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale a elaborat un Statut cadru ce a constituit un ghid permanent
după care s-a desfăşurat activitatea Caselor de Ajutor Reciproc până la
apariţia legii 540/2002.
C.A.R.P. Galaţi însă, imediat după unirea
Caselor numărul 1 şi numărul 2, în anul 1979, şi-a întocmit un nou statut care
să reflecte interesele unui număr mult mai mare de membri, atât din oraş, cât
şi din mediul rural.
Prezentul Statut al C.A.R.P. Galaţi
Având în domnul profesor Hâncu Ionel un
preşedinte cu o îndelungată experienţă în activitatea administrativă, în
activitatea de ajutor reciproc, în turism şi petrecerea timpului liber, cu un
Consiliu Director selectat şi competent, C.A.R. Pensionari Galaţi a devenit
organizaţia simbol privind activitatea de întrajutorare a celor peste 43000000
de noi membri şi un imbold privind ritmul înscrierilor de noi membri. FOTO
Statutul, conceput şi structurat pe câteva
capitole importante, defineşte modul de muncă a personalului, a organelor de
conducere, drepturile şi îndatoririle membrilor, gradul de dezvoltare a Casei
pentru prezent şi viitor. Principalele capitole, structura de organizare şi
funcţionare ale Statutului sunt:
1. Cu privire la principii, scop, înfiinţare şi
organizare;
2. Cu privire la membri, drepturi şi îndatoriri;
3. Organele de conducere: Adunarea Generală,
Consiliul Director, Preşedintele Consiliului Director, Comisia de Cenzori;
4. Personalul salariat, secretarul, contabilul
şef;
5. Venituri şi cheltuieli;
6. Acordarea împrumuturilor rambursabile şi a
ajutoarelor nerambursabile;
7. Activitatea de prestări servicii.
Potrivit Legii 540 din 2002 privind Casele de
Ajutor Reciproc ale Pensionarilor, casele de ajutor reciproc sunt organizaţii
cu caracter civic, persoane juridice de drept privat, cu caracter
nepatrimonial, neguvernamental, apolitice, cu scop de caritate, de
întrajutorare mutuală şi de asistenţă socială. C.A.R.P. Galaţi se bucură de
independenţă şi autonomie deplină, nefiind subordonată şi nici tutelată de
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.
Potrivit
Statutului, în cadrul Capitolului I, Art. 3, se specifică faptul că scopul
principal al Casei este sprijinirea membrilor săi prin:
a)
acordarea de împrumuturi rambursabile cu
dobânzi reduse;
b) acordarea de ajutoare nerambursabile şi
ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare a foştilor membri, pe
baza unei grile;
c) organizarea, pentru membrii Casei, a unor
activităţi culturale, artistice, turistice şi de agrement, cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare;
d) organizarea unor prestări de servicii, contra
unei plăţi reduse, pentru membrii Casei şi membrii de familie aflaţi în
întreţinerea acestora, folosind în acest scop munca unor pensionari-membri ai
C.A.R.P. Galaţi;
e) acţiuni de asistenţă socială şi asistenţă
medicală în cabinete proprii;
f) organizarea şi a altor activităţi de asociere
cu personae juridice sau fizice, stabilite de Adunarea Generală cu scopul
asigurării de fonduri destinate protecţiei sociale a membrilor Casei.
Casa noastră funcţionează pe principiul
autofinanţării, putând astfel să-şi asigure bugetul de venituri şi cheltuieli
din taxe şi înscrieri de noi membri, cotizaţii, contribuţii, chirii, dobânzi
bancare, venituri din prestări servicii şi din alte surse. În acest mod,
organizaţia noastră sprijină din punct de vedere material, social şi cultural
pe toţi membrii săi. Astfel, în timp ce dobânda la împrumuturi a scăzut de la
un an la altul, limita maximă a împrumuturilor a crescut mereu. În anul 2004,
dobânda anuală de împrumut era de 18 %, scăzând cu 6 procente până în 2011. De la 1 ianuarie 2011 dobânda la împrumuturile
rambursabile este de 12% cu o dobânda medie anuală de circa 6%. Limitele maxime
de împrumut au crescut după cum urmează: în anul 2001 a fost de 3 milioane lei,
în anul 2004 de 5 milioane, în 2005 de 10 milioane, în 2006 de 2000 Ron, în
2007 şi 2008 de 3000 Ron, în 2009 de 5000 Ron, iar în anul 2010 de 6000 Ron.
În ceea ce priveşte activitatea de împrumuturi
şi ajutoare de deces, evoluţia a fost după cum urmează:
|
Anul
|
Membri
C.A.R.P.
|
Imprumuturi
|
Ajutoare
deces
|
||
|
Membri
|
Suma
|
Membri
|
Suma
|
||
|
1979
|
14228
|
4631
|
8540683
|
|
|
|
1999
|
30883
|
13139
|
11752660000
|
936
|
856442500
|
|
2000
|
32361
|
13678
|
16933930000
|
851
|
1004626400
|
|
2001
|
34485
|
14661
|
25400545000
|
882
|
1268983900
|
|
2002
|
35037
|
15272
|
32308335000
|
996
|
1944726000
|
|
2003
|
35470
|
15306
|
38229410000
|
1018
|
2630302000
|
|
2004
|
36221
|
15228
|
46966495000
|
978
|
3604730000
|
|
2005
|
36847
|
14736
|
6236241
ron
|
1016
|
510958
ron
|
|
2006
|
37564
|
13860
|
8504852
ron
|
1017
|
518248
ron
|
|
2007
|
38640
|
13292
|
11704193
ron
|
1097
|
688832
ron
|
|
2008
|
39973
|
13607
|
17999716
ron
|
1081
|
730740
ron
|
|
2009
|
42426
|
14545
|
23675813ron
|
1056
|
803275
ron
|
|
2010
|
43994
|
14886
|
26948819ron
|
1164
|
942920
ron
|
După
cum se poate vedea, Consiliul Director are o permanentă preocupare pentru
acoperirea tuturor problemelor ridicate de membrii săi, pentru a le uşura, în
mare măsură, problemele ridicate de criza economică prin care trece România. În
acest context, C.A.R. Pensionari a devenit un fel de “mini bancă” mult mai
apropiată de nevoile membrilor săi.
Cu privire la organele de conducere Statutul
precizează că acestea sunt Adunarea Generală a Pensionarilor şi Consiliul de
Conducere ca organ de execuţie al Casei. Adunarea Generală se convoacă “cel
puţin odată pe an, cu prezenţa a cel puţin jumătate plus unul din numărul de
delegaţi”. Norma de reprezentare este stabilită de 250 de membri la un delegat.
Adunarea Generală ca organ deliberator analizează
şi aprobă Raportul de activitate al Consiliului Director , ca organ executiv şi
al Comisiei de Cenzori, Bilanţul şi Darea de seamă contabilă, aprobă limitele
şi condiţiile de acordare a împrumuturilor rambursabile şi a ajutoarelor
nerambursabile, aprobă numărul de personal, statul de funcţii şi organigrama,
aprobă grila ajutoarelor de deces, aprobă proiectele de investiţii propuse de
Consiliul Director.
Întreaga activitate a Casei este condusă de
Consiliul Director, sub îndrumarea preşedintelui şi este asistată, din punct de
vedere a desfăşurării legale, de către Comisia de Cenzori.
Comisia de Cenzori şi în mod deosebit
Cenzorul şef şi-a adus o mare contribuţie la autoritatea C.A.R.P., la
respectarea şi interpretarea inteligentă a indicatorilor, conturilor contabile
de sinteză. Activitatea comisiei se împleteşte strâns între atenţia ce o acordă
desfaşurării activităţii economice în deplină legalitate cu dragostea faţă de instituţie, faţă de vârsta a treia ce
găseşte la noi ajutor economic şi căldură sufletească.
Comisia
de cenzori, de-a lungul anilor, în fiecare legislatură a prezentat în faţa
Consiliului de Conducere şi în faţa Adunărilor Generale sinteze ale proceselor
verbale de control, după care Consiliul a stabilit şi a luat măsurile ce se
impuneau.
Faţă
de volumul foarte mare de lucrări, rezultatele obţinute până în prezent sunt deosebite.
Dorinţa de a satisface toate cererile membrilor noştri, organizarea de
acţiuni social-culturale şi de
agrement, experienta preşedintelui Casei,
domnul profesor Ionel Hâncu, permanent preocupat pentru binele oamenilor,
alături de consilierii săi entuziaşti, conduce permanent spre perfecţionarea
modului şi stilului de muncă. Pentru aceasta, domnul preşedinte ţine o strânsă
legătură cu mulţi preşedinţi de C.A.R.P.-uri din ţară ,
cu care face un permanent şi valoros
schimb de idei şi experienţă.
Un
alt capitol, deosebit de important în Statutul C.A.R.P., se referă la
drepturile şi obligaţiile membrilor săi. Statutul prevede că pot fi membri ai C.A.R.P. Galaţi
Pensionarii şi beneficiarii de ajutor social
cărora li s-a aprobat cererea de primire plătesc o taxă de înscriere, al cărui
cuantum se stabileşte de către Consiliul Director şi contribuţia fixată pentru
luna respectivă.
Membrii C.A.R.P. Galaţi au dreptul să
participe ca delegaţi la Adunarea Generală, să contribuie la dezbaterea
problemelor şi luarea hotărârilor, să aleagă şi să fie aleşi în Consiliul
Director şi Comisia de Cenzori, să li se restituie, conform articolului 10 din
Legea nr. 540/2002, sumele depuse sub formă de contribuţii ale titularilor sau
urmaşilor lor. Şi cum Statutul reprezintă o transparenţă totală a asociaţiei,
el prevede şi un minim de obligaţii, dintre care amintim:
- Să respecte prevederile Statutului, hotărârii
Adunării Generale, deciziile Consiliului Director şi să participe la
îndeplinirea acestora;
- Să achite la timp obligaţiile băneşti, cotele
de împrumut, cotizaţiile, contribuţiile, etc.;
- Să nu manifeste atitudini potrivnice Casei, să
nu jignească membrii Consiliului, preşedintele, aparatul salariat;
- Să respecte şi să apere avutul Casei, să aibă
un comportament civilizat, să participe la recuperarea sumelor rămase restante,
să ia atitudine împotriva celor ce manifestă atitudine potrivnică faţă de
interesele generale ale Casei şi a membrilor săi.
Calitatea de membru încetează la cererea
scrisă de retagere, prin transfer pentru un alt C.A.R.P., prin excludere pentru
neplata contribuţiei fixe lunare mai mult de 6 luni, pentru acte de
indisciplină gravă sau prin deces.
Capitolul VIII
Despre
regulamentul de organizare şi funcţionare
Regulamentul de organizare şi funcţionare al
C.A.R.P. Galaţi constituie unul din documentele de bază a bunei funcţionări a
Casei.
În regulament se fac precizări că acesta nu
înlocuieşte Statutul, ci are rolul de a completa în detaliu unele prevederi
statutare. Acesta detaliază art. 4 din Statutul C.A.R.P. Galaţi care
menţionează persoanele care pot deveni membri ai C.A.R.P. pe categorii de
persoane. Regulamentul specifică felul Adunărilor Generale, modul de convocare,
conducere şi desfăşurare, atribuţiile şi competenţele acestora, modul de
adoptare a hotărârilor.
În Regulament sunt dezvoltate atribuţiile şi
modul de lucru al Consiliului Director, atribuţiile, competenţele şi
răspunderile preşedintelui, rolul consilierilor şi problemele de care răspund
aceştia.
De o atenţie deosebită se bucură prevederile
privind acordarea şi recuperarea împrumuturilor rambursabile. Şi ca să scoată
în relief grija Casei pentru nevoile membrilor săi, acesta specifică faptul că
împrumuturile rambursabile se acordă membrilor săi cu o vechime minimă de 3
luni dacă şi-au depus fondul social, respectiv 1/3 din împrumutul solicitat,
dar şi mai devreme, cu aprobarea Consiliului Director, în situaţii deosebite.
În regulament se detaliază tipul de ajutoare:
nerambursabile, ajutoare de deces, ajutoare ocazionale conform art. 31, alin. 1
din Statut. Consiliul Director propune Adunării Generale venitul maxim lunar
până la care se acordă ajutoare ocazionale, ajutoare privind cota parte din
biletul de odihnă şi tratament, cota parte de 25 % din valoarea a două excursii
organizate de C.A.R.P., bilete gratuite şi subvenţionate la teatre, muzee,
Grădina Botanică, în limita fondurilor alocate prin bugetul anului respectiv.
Deasemeni
se specifică activităţile de club, bibliotecă, asistenţă socială şi medicală,
activităţi de prestări servicii, efectuarea unor servicii funerare, cursuri
pentru persoane de vârsta a III a, concursuri de remy, şah, table…
Sunt prevederi care se referă la folosirea
personalului angajat cu contract permanent sau cu fracţiune de normă şi
prevederi clare ce trebuie să le îndeplinească angajaţii, condiţiile de studii,
de pregătire profesională. Un capitol din Regulament se referă la programul de
lucru al salariaţilor precum şi la relaţiile acestora cu pensionarii membri ai
Casei.
Aşa cum am mai menţionat pe parcursul
lucrării, constatarea noastră este aceea că în C.A.R.P. Galaţi nu sunt probleme
care să conducă către situaţii neplăcute între salariaţi şi nici între aceştia
şi marea masă a membrilor.
Capitolul IX
Personalul
angajat
Pentru activitatea curentă, C.A.R.P. Galaţi
foloseşte personal salariat, încadrat cu respectarea condiţiilor de studii şi a
legislaţiei muncii. Salarizarea personalului se face prin negocierea directă,
în cadrul Contractului colectiv, cu prilejul căruia se vor stabili şi
raporturile de muncă în care personalul îşi va desfăşura activitatea.
Personalul angajat se supune tuturor regulilor şi principiilor care acţionează
în unităţile cu caracter public.
În cadrul C.A.R.P. Galaţi, personalul angajat
în condiţiile Codului Muncii, are un comportament conform regulilor de
convieţuire instituite în acest cod şi activează în concordanţă cu prevederile
Statutului, cu principiile de etică civică şi morală. Gradul ridicat al
conştiintei personalului în procesul muncii într-o asociaţie a pensionarilor,
determină respectul lor pentru bătrâni, pentru normele juridice în desfăşurarea
activităţii. Aceste reguli stau la baza activităţii zilnice a lucrătorilor
asociaţiei noastre.
Gradul cel mai ridicat al volumului de muncă
stă pe compartimentele de secretariat şi informare cu publicul şi contabilitate,
cu pleiada subalternilor săi, operatori pe calculator, casieri, contabili,
casieri de ghişeu, casieria centrală.
Secretarul C.A.R.P., doamna Virginica Gaiu, cu
o vechime de peste 20 de ani în acestă funcţie, are o preocupare permanentă
pentru rezolvarea problemelor administrative şi de secretariat, este deosebit
de atentă cu solicitările membrilor, răspunde competent la nevoile oamenilor,
se află în mijlocul oamenilor, nu numai în birou, ci şi, cel mai adesea, în
mijlocul oamenilor pe holurile Casei. Are o bună experienţă în întocmirea
proiectelor de hotărâri, decizii şi
dispoziţii, urmărind îndeaproape modul de îndeplinire după aprobarea acestora,
ţine evidenţa mişcării numerice şi nominale a membrilor Casei privind
înscrierea, transferarea, retragerea sau decesul acestora. FOTO
Contabilul
Şef, doamna Tinca Buruiană (foto) este angajatul cu cea mai mare vechime în
C.A.R.P. Are peste 31 de ani vechime în activitatea financiară a Casei. Pe
drept cuvânt, putem afirma că pe umerii domniei sale stă greutatea, legalitatea
şi volumul întregii activităţi financiare. Cunoaşte fizic membri cu vechime de
30-40 de ani în asociaţie, viaţa şi nevoile acestora, cunoaşte evoluţia
activităţii financiare şi a numărului de membri, încă de la unirea celor două
C.A.R.P.-uri. Peste toate acestea, are o comportare umană de excepţie, fiind
cel mai elocvent exemplu de muncă şi comportare. Este prietenă, atentă şi
prietenoasă cu întregul personal şi poate, într-un mod mai aparte, cu doamna
Orzan Doina-Lucia, casier-operator, tot cu vechime de peste 31 de ani în
C.A.R.P. În acest caz nu este de mirare că întreaga activitate a personalului
se desfăşoară într-o armonie care se revarsă pe holuri şi care dă linişte şi
siguranţă pentru zecile de solicitanţi care vin zilnic şi care, pentru a nu
tulbura această linişte, vorbesc încet sau privesc la televizor, asteptand
rezolvarea cererilor.
În
ultimii ani însă, s-a pus un accent
deosebit pe încadrarea tinerilor care, pe lângă dorinţa de a se achita cu
cinste de sarcini, au şi un bagaj superior de cunoştinţe noi în domeniul financiar
şi al mânuirii apraturii electronice.
În aceste condiţii, cu o medie de vârsta de
39,8 ani, avem asigurată şi experienţa şi elanul tinereţii. Cei 23 de salariaţi
sunt angajaţi astfel:
1 Secretar
1 Contabil Şef
1 Contabil
1 Operator calculator
1 Casier operator general
9 Casieri operatori
5 Referenţi
1 Medic generalist
1 Asistent medical
1 Lăcătuş mecanic
1 Îngrijitor
Cu organele alese şi cu numărul destul de
mic al aparatului de execuţie ce lucrează cu competenţă şi ataşament faţă de
pensionari, valoarea activităţii asociaţiei a crescut continuu, fiind în
admiraţia şi aşteptările membrilor noştri.
Aşa
cum personalul Casei îşi aminteşte cu plăcere de mulţi membri care au o vechime
de 30-40 de ani şi peste, aşa şi mulţi dintre aceştia îşi amintesc de o seamă de salariaţi ai Casei
care, lucrând cu zecile de ani pentru ei, s-au pensionat de la C.A.R.P. Galaţi.
Dintre aceştia amintim: Dima Anica (cu peste 30 de ani în slujba Casei),
Asanachescu Elena, Iluţ Angela, Popa Vasilica, Dulcău Silvia, Stroe Nedelea,
Lefterache Jenica.
Pentru aceştia, pentru actualii salariaţi ai
Casei, pentru membrii care zilnic umplu holurile, simţindu-se ca la ei acasă,
ne-am permis să subintitulăm prezenta monografie “o casă pentru patruzeci de
mii de gălăţeni” căci, pentru marea lor majoritate, aşa şi este.
Capitolul X
Despre
Regulamentul de Ordine Interioară
Regulamentul de Ordine Interioară are la bază,
în principal, prevederile Legii 53/2003 şi este întocmit conform art. 257 din
Codul Muncii. Acesta este bazat pe disciplina muncii, principiul fundamental al
Dreptului muncii.
Salariaţii, angajaţi în condiţiile Codului
Muncii, trebuie să activeze şi să aibă o comportare conform regulilor de
convieţuire instituite în acest cod, în Statutul asociaţiei, în directă
concordanţă cu principiile de etică civică şi morală. Personalului angajat îi
sunt garantate toate drepturile ce decurg din legislaţia muncii, contracte
individuale de muncă şi alte acte normative conexe, fiind exclusă orice formă de
discriminare şi încălcare a demnităţii individuale.
Conducerea
C.A.R.P. Galaţi organizează munca şi crează condiţiile necesare desfăşurării
normale a activităţii şi pentru întărirea ordinii şi disciplinei. În
regulamentul intern sunt specificate, pe larg şi pe înţeles, drepturile,
obligaţiile, normele de protecţie a muncii, protecţia mediului, prevenirea şi
stingerea incendiilor, protejarea bunurilor şi a valorilor aflate în
proprietatea unităţii.
De o atenţie deosebită se bucură modul de
respectare a dispoziţiilor legale privind respectarea secretului de stat şi de
serviciu, a datelor, informaţiilor şi documentelor care nu sunt destinate
publicităţii, evitarea discuţiilor contradictorii şi divergenţele între
personalul încadrat şi membrii C.A.R.P.
Un capitol separat se referă la timpul de
muncă şi de odihnă a personalului cu angajare pe timp nelimitat, precum şi
pentru cei cu fracţiune de normă. Conducerea C.A.R.P.-ului are bine stabilit
modul şi timpul de efectuare a concediului de odihnă, precum şi măsurile
necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii
personalului.
Pe linia ridicării gradului de conştiinţă,
regulamentul are prevederi cu privire la recompensele ce se pot acorda
personalului, precum şi răspunderea disciplinară şi patrimonială a acestora.
Ridicarea gradului de conştiinţă, în procesul muncii, chiar dacă aceştia
lucrează într-o asociaţie a pensionarilor, determină respectul lor pentru
bătrâni şi mai ales normele lor de conduită morală.
Regulamentul
intern relevă că personalul angajat trebuie să aibă drept scop principal
reprezentarea intereselor pensionarilor fără diferenţieri de vârstă, sex sau
culoare politică, ci numai de a le asigura protecţia socială atât de vitală
pentru aceştia în perioada de tranziţie.
Capitolul XI
Forme
şi procedee de desfăşurare a
activităţilor sociale, culturale, sanitare
Unirea celor două C.A.R.P.-uri de la nivelul
oraşului, absorbţia majorităţii
membrilor de la C.A.R.P.-urile desfiinţate, sporirea înscrierilor de noi
membri dintre muncitorii pensionaţi, a
condus la mărirea considerabilă a numărului de membri la cel mai mare şi mai
reprezentativ C.A.R., pentru toate categoriile de pensionari din Galaţi
Odată cu sporirea numărului de membri, odată
cu continua degradare a vieţii economice şi, implicit, cu sărăcirea populaţiei
muncitoare, a crescut şi numărul cererilor de împrumut, de ajutoare
nerambursabile, de recuperare a unei cote părţi din valoarea biletelor de
tratament, de asistenţă sanitară gratuită sau
cu cotă de participare din partea Casei.
Nu
mai este un secret pentru nimeni că în actualele condiţii, singurele instituţii
de creditare pentru persoanele cu
venituri mici şi foarte mici, la care-şi
pot permite accesul, sunt casele de ajutor reciproc ale pensionarilor.
Sfârşitul anului 2010 a fost edificativ în ceea ce priveşte marele număr de
cereri pentru ajutoare nerambursabile cu care membrii noştri şi-au putut
cumpăra alimente, medicamente, şi-au plătit facturile, şi-au achiziţionat combustibili pentru iarnă, şi-au
ajutat copiii la achitarea împrumuturilor bancare.
Tabelul de mai jos este o reală oglindă a
cererilor dar şi a grijii noastre faţă de membrii Casei.
|
Anul
|
Cota
tratament
|
Ajutoare
ocazionale
|
||
|
Membri
|
Suma
|
Membri
|
Suma
|
|
|
2000
|
1081
|
41910000
|
144
|
14095000
|
|
2001
|
1239
|
85120000
|
224
|
34300000
|
|
2002
|
1275
|
102000000
|
236
|
48600000
|
|
2003
|
1210
|
160275000
|
321
|
101400000
|
|
2004
|
1445
|
216750000
|
445
|
151000000
|
|
2005
|
1529
|
22935
ron
|
469
|
17075
ron
|
|
2006
|
1820
|
35415
ron
|
599
|
22575
ron
|
|
2007
|
1884
|
37650
ron
|
505
|
18480
ron
|
|
2008
|
1842
|
45995
ron
|
238
|
9815
ron
|
|
2009
|
1792
|
53690
ron
|
284
|
14025
ron
|
|
2010
|
1616
|
56495ron
|
660
|
39295
ron
|
Înafară
de acestea, C.A.R.P. Galaţi şi-a făcut un obicei din a acorda premii de
fidelitate persoanelor care au peste 45 ani vechime în cadrul C.A.R.P., astfel:
în anul 2005 - 19 membri, în 2006- 7 membri, în 2007 -1 membru, în 2008- 4
membri, în 2009 - 8 membri, în 2010- 3 membri. Dintre aceştia exemplificăm pe
cei din anii 2008 şi 2010: Sevinuţă
Elena, Onofrei Zoiţa, Andrei Sultana, Vazian Ştefania, Onilă Nicolina, Alexe
Paraschiva, Vasiliu Safta.
Grija pentru persoanele de vârsta a treia s-a
manifestat şi în menţinerea sănătăţii
acestora. În cadrul Casei funcţionează trei cabinete medicale unde avem trei
forme de asistenţă medicală: asistenţă medicală gratuită, asistenţă medicală cu
cotă de participare a Casei şi asistenţă medicală cu plată. Important de reţinut este faptul că
întreaga asistenţă medicală este asigurată la preţuri accesibile.
Cabinetul de medicină generală, condus de medicul Andone Doru Emil şi asistentul
Palade Vasile, ambii cu o vechime de 8
ani în cadrul Casei, se bucură de o solicitare anuală a peste 2000 de membri.
În anul 2008 au fost acordate un număr de 2128 consultaţii şi tratamente, în anul 2009 un număr de 2307,
iar în anul 2010 un număr de 2425. Aceeaşi asistenţă plină de atenţie, o
asigură şi medicul specialist stomatolog doctor Andone Cristina Luiza. Soţ şi
soţie, medic generalist şi medic stomatolog, şi-au pus priceperea lor spre
binele membrilor Casei. FOTO
În
cadrul cabientului medical individual, medicul Ciubotaru Cerasela asigură atât
ecografii totale, cât şi pe organe (ficat, vezică biliară, rinichi- vezică
urinară, tiroidă, organe genitale, de sân şi de sarcină), precum şi
acupunctură, reflexoterapie, recuperare medicală. Media anuală a pacienţilor
este între 180 şi 250 de pacienţi.
În
cadrul atelierului de cizmărie se execută reparaţii atât la încălţăminte
normală, cât şi la încălţăminte ortopedică, de care au nevoie mulţi dintre
membrii noştri. În anul 2008 s-a înfiinţat o frizerie deservită de doamna
Târnoacă Florentina, frizerie care oferă servicii cu 50 % mai mici faţă de
unităţile din oraş.
Deosebita
preocupare din partea Consiliului Director se manifestă şi în ceea ce priveşte
petrecerea timpului în mod plăcut şi util. De-a lungul timpului pensionarii au
fost invitaţi gratuit, cu reducere sau cu plată de 50 % la diferite spectacole.
Primele informaţii le avem din perioada preşedenţiei lui Radu Ionescu. Acesta
invita periodic formaţii artistice din Bucureşti. Spectacolele aveau loc, de
regulă, pe stadionul “Portul Roşu” sau la cinematograful “Popular”.
În anul 1984, Gheorghe Vasiliu a invitat
Ansamblul C.A.R.P. Bucureşti, la care spectacol au participat peste 600 de
pensionari.
În ultimii ani, domnul preşedinte Hâncu Ionel
a stabilit relaţii deosebite cu teatrele gălăţene, cu Grădina Botanică, cu alte
societăţi de profil.
Până
la desfiinţarea cinematografelor am avut strânse legături cu acestea. Între
anii 2002-2004 s-a pus la dispoziţia pensionarilor un număr de 875 de bilete.
La Teatrul Dramatic şi Teatrul Muzical în ultimii 10 ani avem următoarea
situaţie:
|
Anul
|
Teatrul
Muzical
|
Teatrul
Dramatic
|
||||
|
Bilete
gratuite plătite de C.A.R.P
|
Bilete
gratuite oferite de teatre
|
Bilete
cu preţ redus
|
Bilete
gratuite plătite de C.A.R.P
|
Bilete
gratuite oferite de teatre
|
Bilete
cu preţ redus
|
|
|
2000
|
850
|
|
|
439
|
|
|
|
2001
|
1399
|
|
|
964
|
|
|
|
2002
|
2000
|
600
|
|
650
|
320
|
|
|
2003
|
1710
|
206
|
|
720
|
185
|
|
|
2004
|
1720
|
306
|
|
989
|
174
|
|
|
2005
|
1714
|
586
|
910
|
1085
|
|
128
|
|
2006
|
1068
|
1768
|
1037
|
696
|
63
|
384
|
|
2007
|
1010
|
2238
|
619
|
333
|
|
214
|
|
2008
|
710
|
1535
|
938
|
311
|
|
215
|
|
2009
|
1050
|
978
|
1535
|
200
|
272
|
215
|
|
2010
|
975
|
254
|
799
|
525
|
45
|
148
|
Muzeul
de Artă ne-a pus la dispoziţie 165 de bilete de intrare, iar Centrul Cultural
“Dunărea de Jos” ne-a oferit 775 de bilete la spectacolele organizate cu
formaţii proprii.
Bune relaţii avem şi cu Grădina Botanică. În
ultimii 5 ani am beneficiat de 4560 de bilete cu preţ redus dintre care 3000 de
bilete numai în anii 2009 şi 2010.
Şi
pentru distacţia pensionarilor a fost, în timp, o preocupare deosebită.
C.A.R.P. Calea Ferată organiza petreceri la Casa de Cultură din zona portului,
C.A.R.P. “Dunărea de Jos” în cartierul “Gheorghe Doja”, iar C.A.R.P. Subofiţeri
la “Casa Armatei” sau la sala “Salom Alehem”.
În ultimii ani se organizează frecvent baluri,
reuniuni, minirevelioane şi revelioane. În
perioada 2004-2010 un număr de 5667 pensionari au participat la astfel de acţiuni din care
amintim câteva denumiri: baluri ale primăverii, ale mărţişorului, ale florilor,
ale toamnei ( cu prilejul Zilei Persoanelor de Vârsta a Treia), a iernii,
minirevelioane şi revelioane. În anul 2010, faţă de numărul crescut de cereri,
s-au organizat două minirevelioane şi revelionul propriu-zis. Deasemeni, s-au
mai organizat trei întâlniri cu artistul Alexandru Jula (numite “întâlniri de
suflet”), la care au participat peste 900 de pensionari.
Pentru a cunoaşte şi din experienţa altor
C.A.R.P.-uri privind modalităţile de
organizare şi desfăşurare ale acţiunilor, o preocupare aparte a fost şi aceea a
schimburilor de experienţă. În anii 1983 şi 1984 Morun Nicolae împreună cu Gheorghe Vasiliu au organizat schimburi de
experienţă cu C.A.R.P.-urile numerele 1, 3 şi
7 Bucureşti, Braşov, Oradea, Ploieşti şi Brăila.
În perioada anilor 2000-2010 au avut loc un
număr de 42 de astfel de schimburi de idei şi experienţă cu preşedinţii din 23
de oraşe. Dacă la Brăila s-au deplasat numai preşedintele Hâncu Ionel,
vicepreşedintele Agache Aurelian, secretara Gaiu Virginica şi contabila şefă,
doamna Tinca Buruiană, la Timişoara, spre exemplu, a participat la schimbul de
idei întregul grup de excursionişti. Valoroase idei s-au desprins din
discuţiile cu preşedinţi din zone turistice ca: Sighetul Marmaţiei, Constanţa , Iaşi
Cunoscut
este că în ultimul timp, conform cu noile reglementări europene, s-a
intensificat mişcarea populaţiei dintr-o ţară
în alta şi, în aceste condiţii, a crescut nevoia de comunicare. C.A.R.P Galaţi
a ieşit în intâmpinarea acestei necesităţi organizând cursuri gratuite de
învăţare sau aprofundare a unor limbi de circulaţie europeană. Astfel, limba germană
a fost învăţată timp de 7 ani cu profesorul inginer Grigorescu Antonia. În prezent avem 4 cursuri
de engleză, de începători şi avansaţi, la care predau domnii Lăzărescu Paul, professor Ciocoiu Lucian, prof. univ. dr. Alexandru
Rodica şi inginer Gheorghiu Mircea, precum şi două cursuri de limba franceză, la care predă
profesoara Frunză Făniţa.
Şi
fiindcă vorbim despre carte, informăm că biblioteca Casei dispune de un număr de 4213 volume şi că
există preocupare de îmbunătăţire a fondului de carte. Suntem abonaţi la
colecţia “Adevărul” care ne pune la dispoziţie cărţi bune la preţuri modice. În
anul 2010 am avut 39 cititori stabili, care au împrumutat 276 de cărţi. Cei
trei cititori care au împrumutat peste 30 de cărţi fiecare au primit bilete
gratuite la teatru.
Activitatea de club se bucură de un interes
deosebit. La clubul “Femina” doamnele se bucură de independenţă deplină în organizarea
timpului.La clubul cu activităţi de table, şah, remy, în fiecare an există o
perioadă de finalizare cu concursuri. Festivităţile de premiere se desfăşoară
într-un mod deosebit. Cel care a acumulat cele mai puţine puncte se bucură de
un premiu special: lingura de lemn. El este cel care începe concursul în anul
următor.
Animat
de dorinţa de a fi permanent în sprijinul membrilor săi, Comitetul Director
caută permanent căi şi soluţii de a fi întotdeauna pregătit să facă faţă
cerinţelor oamenilor şi , dacă se poate, chiar să iasă în întâmpinarea acestor
cerinţe încă înainte de a fi formulate.
Capitolul XII
Activitatea
turistică
Descriem activitatea de turism într-un capitol
separat deoarece Casa pensionarilor gălăţeni, pe lângă întreaga gamă de acţiuni
descries până acum, este şi o adevărată agenţie
de turism.
Preşedintele nostru, domnul profesor Ionel
Hâncu, s-a format ca iniţiator şi organizator de turism încă din amfiteatrele
Universităţii şi s-a desăvârşit la “şcoala de turism” a fostului O.J.T. Galaţi,
devenind astăzi şi un adevărat şef de agenţie de turism.
În activitatea fostelor case de ajutor
reciproc am găsit şi excursii organizate de preşedinţii acelor vremuri. Sunt
cunoscute excursiile de o zi la Iaşi
Din
anul 2000, dinamica organizării şi a participării membrilor s-a situat permanent
pe un trend ascendent, aşa cum reiese din tabelul de mai jos:
|
An
|
Excursii
|
Participanţi
|
Număr de zile turistice
|
Kilometri parcurşi
|
|
2000
|
3
|
125
|
6
|
1900
|
|
2001
|
6
|
252
|
13
|
3800
|
|
2002
|
10
|
412
|
17
|
5250
|
|
2003
|
10
|
418
|
18
|
5750
|
|
2004
|
11
|
478
|
18
|
6050
|
|
2005
|
24
|
890
|
34
|
12900
|
|
2006
|
39
|
1414
|
57
|
23200
|
|
2007
|
44
|
1508
|
75
|
27680
|
|
2008
|
46
|
1616
|
78
|
30100
|
|
2009
|
60
|
2063
|
104
|
37600
|
|
2010
|
54
|
1983
|
99
|
33550
|
|
TOTAL
|
307
|
11159
|
519
|
187780
|
Principalele
trasee au fost: Iaşi cu 27 de acţiuni, mănăstiri din Judeţul Galaţi cu 26 de
acţiuni, Slănic Moldova cu 36 de acţiuni, Sinaia cu 30, Dobrogea cu 24,
Transfăgărăşanul cu 15, Durău cu 10, Maramureş cu 3, turul României cu 2, Casa
Poporului cu 4, mănăstirile din jurul
Bucureştiului cu 5, centrul Moldovei cu 5, Iaşi-centrul Moldovei cu 3,
Murighiol 6, Lacul Roşu-Sovata-Tuşnad cu 1, Lacul Roşu-Durău-Neamţ cu 1,
Mănăstirea Caraiman cu 4, Vulcanii noroioşi cu 4, Lepşa 4, nordul Moldovei 3,
nordul Dobrogei 2, Sovata-Nicula 1, Salina Turda 1, Oltenia de sub munte 2.
În funcţie de aprobările Adunărilor Generale,
o parte din acestea au fost subvenţionate de Casă cu un procent de 25 %. Restul
au fost organizate cu plata integrală sau cu o parte din cupoanele de transport
de care beneficiază pensionarii.
La
început, excursiile erau conduse de domnul preşedinte, sau de ghizi ai unor
alte agenţii. Dar, ca la orice “agenţie de turism” care se respectă, domnul preşedinte
a creat un nucleu de colaboratori format din 14 persoane, i-a instruit, le-a
pus la dispoziţie mare parte din materialul de
documentare, i-a învăţat cum se conduce o acţiune turistică. Acţiunile
mai dificile le conduce el însuşi şi în prezent. În anul 2010 a condus
16 astfel de acţiuni. De acum însă, greul se împarte şi cu colaboratorii.
Redăm în continuare principalii colaboratori
şi excursiile conduse de aceştia: Prof. Univ.
Dr. Buhăescu Toader- 7, Păun Costin - 21 de acţiuni, Grigorescu Antonia-15,
Vătafu Constantina- 18, Popescu Constantina - 18, Chirilă Amelian - 14, Olaru
Maria-10, Mihnea Lenuţa 5, Constantinescu Eufrosina -9, Stoian Gioconda- 13,
Ciocan Lucian - 2 şi Prof. Univ. Dr. Alexandru
Rodica -1.
Pensionarii
gălăţeni au devenit cunoscuţi pe anumite trasee, încât uneori au parte de
plăcute surprize. La unele mănăstiri suntem aşteptaţi şi însoţiţi peste tot
locul, ni se oferă iconiţe, se poartă cu noi lungi discuţii până târziu în
noapte. În luna mai 2010 primăria
comunei Suceviţa ne-a făcut o surpriză deosebită. O delegaţie de tineri cu
viceprimarul în frunte, în costume populare, ne-au cinstit cu colaci şi
afinată. Fiecare doamnă a primit şi câte
o floare albă. FOTO
Spre
deosebire de traseele obişnuite se poate observa tendinţa preşedintelui nostru
spre trasee noi şi de aceea ne propunem a lăsa viitorului câteva alte obiective
mai puţin cunoscute, dar demne de vizitat.
Imediat lângă Galaţi
Muzeul de istorie de la Tuluceşti te poartă în timp cu exponate din perioada formării
poporului român, până la priceperea fetelor de măritat în ţesutul şi cusutul
ştergarelor din anii 1950. Şi dacă vizita începe în sensul invers al
descrierii, în pădure poţi face picnic până sub razele lunii.
În
mod special, sau la întoarcere din alte excursii, putem să facem un scurt popas
la Iveşti, în muzeul unde facem cunoştinţă cu amintiri despre Hortensia
Papadat-Bengescu, despre Ştefan Petică - poet simbolist, traducător şi
publicist, cu amintiri despre Eremia-Teofil Grigorescu - general şi erou
naţional, despre scriitorul, dramaturgul, publicistul şi regizorul teatral
Victor Ion Popa şi alţii. Ne mai putem opri la conacul lui Costache Negri de la
Mânjina, unde fruntaşii generaţiei paşoptiste se întâlneau deseori pentru a
discuta principiile ce s-au susţinut în documentele programatice ale Revoluţiei
de la 1848.
Se
spunea că Galaţiul este departe de zonele turistice şi de aceea turismul este
slab. Era! Domnul Hâncu a infirmat acestea. Mânăstirile din judeţul Galaţi
Loc prielnic pentru intrarea în paradisul
Deltei, comuna Murighiol păstrează pentru noi ruinele Cetăţii Halmyris, cetate care atunci se afla la malul Mării Negre
(informăm că Dunărea transportă anual 83 milioane tone de nămol. Un tren cu 750
mii de vagoane ar putea fi încărcat cu acesta).
Halmyris- cetate antică romano-bizantină şi
şcoală duhovnicească deosebită, cu urme de locuire din secolele VI-V a. Chr., este menţionată încă din secolul I
d.Chr. În cripta basilicii, au fost descoperite moaştele celor mai vechi
martiri creştini atestaţi în Dobrogea, Epictet şi Astion, martirizaţi în cetate
în timpul lui Diocleţian (anul 290).
Astăzi se ridică aici cea mai mare catedrală a Dobrogei, se organizează
procesiuni şi pelerinaje.
Pe
drumul Iaşilor, în apropierea câmpului
dintre apa Rahovei şi a Bârladului, pe un deal ce domină valea, se află
monumentul Marelui Voievod Ştefan, cel care, în ziua de 10 ianuarie 1475 le-a
arătat turcilor ce înseamnă dragostea de ţară. Statuia, opera a lui Mircea
Ştefănescu, la dezvelirea ei în anul
1975 a marcat 500 de ani de neatârnare a Moldovei.
Puţin mai sus, la nord de Vaslui, se află Mănăstirea “Sfinţii Împăraţi Constantin şi
Elena” de pe Movila lui Burcel.
Dincolo de legenda întâlnirii dintre Burcel si
Ştefan cel Mare, Movila lui Burcel este
locul unde se îngemănează istoria cu credinţa în Dumnezeu. În spatele movilei
vizibile din şosea se află o altă movilă căreia, înainte de anul 1940, i s-a
retezat vârful pentru înălţarea unei candele imense închinate lui Ştefan cel
Mare şi lui Dumnezeu. Ulterior, în loc de
aceasta, s-a construit un monument peste care, în trecere, vântul ne
cântă istoria. Pe movila mare, în spatele bisericii în construcţie, se află o
bisericuţă din lemn al cărui candelabru este confecţionat din coarne de cerb.
Turistul, aşezat pe băncuţe de lemn, are sub privire Dealurile Moldovei îmbrăcate
primăvara în culori maro şi verde crud şi stăpânite toamna de verdele intens,
grena şi galben pur. Seara, în joaca lor, sub razele soarelui către ascuns,
norii au forme greu de imaginat. Întregul teren este declarat “rezervaţie naturală
botanică”. Un scurt popas aici face excursia de neuitat.
Pe
drumul Bacăului, între Piatra şi Târgul Neamţului, pe drum asfaltat, spre
stânga, se află un alt diamant al Credinţei, mănăstirea Horaiţa. Atestată de Alexandru cel Bun la 11 iulie 1428, este
puternic legată de Ştefan cel Mare. În anul 1466 acesta mută călugării mai sus,
la Horoicioara şi aduce la Horaiţa ostaşi “din jurul Curţii de la Vaslui”
pentru odihnă şi refacere. Actuala biserică construită de Arhimandritul
Ermoghen Buhuşi între 1848-1867 este unicat în România. Acoperişul cu opt turle
semnifică infinitul vieţii şi al credinţei, la fel ca şi cifra opt şi forma
mucenicului. Pictura interioară te întâmpină cu căldură. Catapeteasma, lucrată
la Viena, în lemn aurit, este unică în lume. Amvonul se află plasat în exteriorul
ei, deasupra uşilor împărăteşti. La Horaiţa Regele Carol al II lea a fost
exilat timp de 75 de zile, ca pedeapsă pentru căsătoria sa secretă cu Zizi
Lambrino.
Pe drumul dintre mănăstirea Secu şi Sihla, pe
o cărare, printre stânci înnegrite de neluminarea soarelui, se află “Peştera Maicii Teodora”. Ascunsă
printre stâncile negre, peştera are o frumuseţe de blândă visare. Printre
stânci cărarea duce mai departe până ce
pădurea se deschide. Într-o lumină amplificată de ozonul pădurii, ai sub
priviri, până departe, culmile împădurite. Jos, la picioare, pe platou, iarbă,
flori şi Înalta Credinţă: Mănăstirea
Sihla.
Aflat sub protecţia Maicii Domnului pentru îndeplinirea
sfintei misiuni de înălţare a Mănăstirii
Caraiman, Ieromonahul Gherontie
Puiu, Stareţul mănăstirii, este cel care s-a învrednicit şi a trudit pentru
ridicarea acesteia la picioarele celeilalte cruci, simbol al Credinţei Montane,
“Crucea Caraiman”. Dincolo de “Jepi”, lângă un pârâu repede curgător, pe un
platou cu iarbă veşnic verde, în mijlocul căruia se află un brad retezat de
furtună sub forma neobişnuită a unui
policandru uriaş, a găsit părintele Gherontie Puiu loc de primă închinăciune
după 10 ani de sihăstrie în munţi. Astăzi, un “aghiazmatar”, un fel de capelă
din lemn, de formă circulară, primeşte credincioşii din toată ţara .
Crucea albă din vârful bradului se luminează odată cu luminile din Buşteni,
având lângă ea primul clopot şi toaca mănăstirii.
Şi pentru că, în aceste pagini ne-am ocupat
de o parte din frumuseţile ţării şi din Universul Credinţei, să credem şi să sperăm că
preşedintele nostru se va putea ocupa încă multă vreme de turismul
pensionarilor gălăţeni.
Capitolul XIII
Perspectiva
dezvoltării C.A.R.P. Galaţi
Drumul parcurs de la ajutoarele ocazionale ale
societăţilor economice sau ale administraţiilor locale din secolul al XIX-lea,
de la casele de binefacere, de la fundaţiile şi casele de ajutor mutual, de la
societăţile de ajutor reciproc organizate pe timp limitat şi până la solida
organizare de astăzi a fost lung, greu
şi uneori nesigur.
Actualul mod de organizare ne dă siguranţa că
atâta vreme cât vor exista pensionari, vor exista şi Casele de Ajutor Reciporoc
ale acestora.
Revoluţia din Decembrie 1989 a rupt centura ce
încorseta existenţa materială şi spirituală a românilor. Astăzi oamenii dispun
de mari libertăţi de mişcare, de exprimare a opiniilor, de participare la viaţa
socială, politică, culturală. Toate acestea însă, nu au dus şi la acel trai mai
bun la care am sperat cu toţii în timpul dictaturii comuniste. Promisiunile pe
care le fac astăzi guvernanţii şi oamenii politici, nu dau siguranţa că
lucrurile s-ar putea îmbunătăţi în anii următori. Pentru ameliorarea acestei
situaţii îngrijorătoare, Guvernul a luat măsuri în domeniul protecţiei sociale
pentru cei aflaţi în nevoi, însă, din păcate, nici acestea nu reuşesc să
satisfacă micile nevoi ale populaţiei.
Pentru
omul de rând, pentru pensionarul care îşi doreşte şi el să beneficieze de
aceste libertăţi, singura cale de îmbunătăţire a vieţii rămâne împrumutul. Dar
cum împrumutul bancar are multe necunoscute şi ascunzişuri, cea mai facilă cale
rămâne “drumul” la Casa de Ajutor Reciproc.
Conştienţi fiind că acesta este viitorul
pentru mulţi din oamenii vârstei a treia, Consiliul Director şi salariaţii
Casei au drept scop principal îmbunătăţirea activităţii, găsirea de noi soluţii
de întrajutorare.
În lumina acestor gânduri, se doreşte
depăşirea numărului de 50000 de membri activi. Pentru aceasta, dar şi pentru a
uşura marea aglomeraţie zilnică de la centru, din Galaţi, se are în vedere ca,
în funcţie de înţelegerea administraţiilor locale, să se înfiinţeze sucursale
ale C.A.R. Pensionari în localităţi ca: Iveşti, Lieşti, Pechea, Cudalbi,
Independenţa, Tuluceşti, Frumuşiţa, Folteşti, ş.a. Unele comune au avut de-a
lungul timpului cooperative de credit şi astfel considerăm că oamenii ar veni
cu încredere spre noi.
În viitor se are în vedere şi extinderea de
facilităţi în domeniul medical, precum şi înfiinţarea unui serviciu de recuperare
medicală şi fizioterapie.
În funcţie de solicitări, se propune ridicarea
valorii maxime la împrumuturile rambursabile până la plafonul de 8000-10000
lei.
Pe
fondul creşterii contribuţiei fixe lunare a membrilor, se va avea în vedere şi
creşterea substanţială a ajutorului de deces. Deasemeni, se are în vedere
elaborarea de noi criterii în privinţa acordării ajutoarelor ocazionale.
Ieşind în întâmpinarea mai multor solicitări,
se are în vedere amenajarea în spaţii noi a cluburilor pentru bărbaţi şi femei.
Pentru îmbunătăţirea activităţilor de
petrecere a timpului în mod plăcut, se va extinde organizarea de petreceri în
fiecare lună în localuri specializate şi săptămânal în cluburile noastre.
Anual se vor oferi gratuit peste 2000 de
bilete la teatrele gălăţene, precum şi minimum 2000 de bilete la Grădina Botanică. În paralel cu acestea se
vor oferi, în funcţie de solicitări, şi bilete cu preţ redus.
Se vor organiza excursii pe traseele cele mai
solicitate precum şi pe alte trasee mai puţin cunoscute şi frecventate. În
funcţie de prevederile bugetare, o parte din acestea vor fi subvenţionate
procentual.
Se va milita, deasemeni, pentru mărirea
numărului de cursanţi la învăţământul în principalele limbi europene precum şi
pentru organizarea unui curs de informatică.
În funcţie de experienţa căpătată, în
conformitate cu ultimele prevederi legale în vigoare, precum şi ale legilor ce
se vor elabora în perioada imediat următoare, se va proceda la modificarea
prevederilor Statului propriu elaborat în anul 2003.
Faţă de intensitatea activităţii zilnice, faţă
de numărul destul de mic de personal existent, faţă de extinderea activităţilor
ce se propun, pentru viitor se au în vedere şi angajări de noi salariaţi ai
Casei, dintre care urgent sunt necesari: un inginer economist, un medic
recuperare medicală, un psiholog-sociolog şi un asistent medical.
Activitatea desfăşurată până în prezent, munca
intensă de zi cu zi, gândurile pentru viitorul Casei reprezintă crezul şi
voinţa Consiliului Director şi a întregului personal, pentru a nu înşela
speranţa şi încrederea oamenilor, dar şi pentru a lăsa un edificiu solid
celor ce vor urma.
Încheiere
Şi iată, am ajuns la capăt. Încheind
monografia, ne încearcă gândul că aceasta încă nu este perfectă. Cuprinde mai
mult decât s-a ştiut până acum şi mai puţin, poate, decât şi-ar dori alţii.
Singurul lucru cert este faptul că aceasta are la bază documentele: atâtea câte
au fost găsite.
În ceea ce priveşte diversitatea
conţinutului, ne-am dorit ca lucrarea să fie utilă cititorului, lucrătorului
din C.A.R.P., dar şi specialistului. Am găsit necercetate numeroase documente
care vorbesc despre trecutul activităţii de ajutor reciproc la Galaţi
O parte din acestea, unele dintre ele cu
oarecare tangenţă cu asociaţia noastră, le-am scos succinct în evidenţă. Ele
pot fi surse pentru alte începuturi.
Cititorul trebuie să ştie că uşile C.A.R.P.
Galaţi sunt zilnic deschise tuturor acelora care se bucură de rodul muncii lor
de o viaţă, pensia. Odată intrat, ca membru sau simplu vizitator, eşti
întâmpinat de căldura personalului şi frumuseţea localului, monument de
arhitectură în stil pur românesc. Mulţi întreabă sau se întreabă: “ce, cum , când,
de când?”.
Monografia de faţă încearcă să răspundă unor
astfel de întrebări. Viitorul aşteaptă. Noi am pus baza. Cei care vin după noi
au datoria să aşeze efortul nostru în vitrina cu valori şi, pe temelia pusă de
noi, să-şi aducă contribuţia lor la înălţarea standardului de viaţă a miilor de
oameni categorisiţi ca “vârsta a treia”.
Autorul
Gânduri, cuvinte,
îndemnuri
Hâncu Ionel- Preşedinte:
“Casa
noastră este casa voastră.”
“Vârsta
a treia este o stare de meditaţie, de îndemn şi perspectivă.”
“Un om
îmbătrâneşte când grijile iau locul visurilor.”
“Numai
noi vă putem ajuta la timp şi când aveţi nevoie”
“Fii
prevăzător şi asigură-ţi bani albi pentru zile negre. Înscrie-te la C.A.R.P.
Galaţi!”
“Fii
membru la C.A.R.P. Galaţi si iţi vei rezolva mai uşor necazurile!”
Tinca Buruiană- Contabil Şef:
“Prin
faptele noastre, înnobilând moştenirea trecutului, ne asigurăm preţuirea
viitorului.”
“Nu
uita! Numai uniţi putem învinge greutăţile vieţii. Inscrie-te la C.A.R.P. Galaţi!”
“Tânărului
nu-i da bani mulţi. Invaţă-l să-i câştige!”
“Nu lăsa
totul numai în grija urmaşilor. Ajută-te singur! Înscrie-te la C.A.R.P. Galaţi!”
Gaiu Verginica – Secretar:
“Prietenul
la nevoie se cunoaşte. C.A.R.P. Galaţi îţi este cel mai bun prieten.”
“Orice
început de mâine are la bază o idee sau un început de ieri. Înscrie-te la
C.A.R.P. Galaţi
“Trecutul
este o amintire, prezentul o candelă, viitorul o luminiţă. Sporeşte-i lumina prin C.A.R.P. Galaţi!”
“Nu-i da
tânărului cu de-a sila. Invaţă-l să preţuiască ceea ce a moştenit. La nevoie,
ajută-l prin noi.”
“Nu
demola ceea ce ai moştenit. Dă-i strălucire nouă cu ajutorul C.A.R.P. Galaţi.”
Chirilă Amelian:
“Bătrâneţea
este o carte deschisă pentru cei care reuşesc s-o citească.”
“Înnobilarea
trecutului dă strălucire viitorului.”
“Munca
este podoaba omului. Înţelepciunea este rezultatul ostenelii.”
“Casa
cu bătrâni este casa cu temelie trainică.”
“Înţelepciunea
vârstnicilor dă siguranţă viitorului.”
Anexa 3
Anexa 4 
Anexa5
Anexa 6
Anexa
7
CUPRINS
Din jurnalul unui preşedinte Cuvânt
înainte ..................................pag.
Capitolul I Despre Galaţi
Capitolul
II Scurtă
istorie a activităţii de ajutor reciproc la Galaţi
Capitolul
III Trecut şi prezent în activitatea Casei
de Ajutor Reciproc- Pensionari Galaţi
Capitolul
IV Imobilele si patrimoniul C.A.R.P. Galaţi
Capitolul
V Activitatea
de management a C.A.R.P. Galaţi
Capitolul
VI Despre
Federaţia Naţională “OMENIA” a caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din
România
Capitolul
VII Despre
Statutul Societăţii, scop, organizare, funcţionare, rolul comisiei de cenzori
Capitolul
VIII Despre regulamentul de organizare şi
funcţionare
Capitolul
IX Personalul angajat
Capitolul
X Despre Regulamentul de Ordine Interioară
Capitolul
XI Forme
şi procedee de desfăşurare a
activităţilor sociale, culturale, sanitare
Capitolul
XII Activitatea turistică
Capitolul
XIII
Perspectiva dezvoltării C.A.R.P.
Galaţi
Încheiere
Gânduri,
cuvinte, îndemnuri
Anexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu